Dincolo de ziduri nu mai sunt prieteni

Adrian Petru Stepan

Bunicul povestea cȃt de frumos fusese ȋn 1937. Nu ştiu de ce acest an i se păruse de-ţinut-minte, poate că de-abia ieşise din adolescenţă şi din satul său, că auzise discursuri ȋnflăcărate despre demnitate şi mȃndrie naţională sau, pur şi simplu, ȋşi cȃştigase primii bani. Pe urmă, am mai auzit şi de la alţi bărbaţi ai aceleiaşi generaţii că acel an fusese unul minunat. Dar ȋntr-un septembrie, peste doi ani, izbucnea cel mai mare măcel pe care l-a cunoscut omenirea. Aşa-i că şi 2017 este un an extraordinar?

Israeli soldier walks in front of Western Wall in Jerusalem's Old City

Era mijlocul lui decembrie 2010, cȃnd Mohamed Bouazizi, un negustor ambulant din Sidi Bouzid, se incendia in semn de protest suprem pentru confiscarea de autorităţi a căruţului din care vindea legume. A fost scȃnteia tunisiană ce a aprins revoltele din ȋntreaga lume arabă, cȃteva luni mai tȃrziu.

In primăvara lui 2011, lumea lupta cu efectele crizei provocate de căderea Lehman-Brothers, ce pusese…

Vezi articol original 1.562 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s