de vorbă…

În întunericul de sub pleoape, apare în depărtare o sursă de lumină în ale cărei raze se conturează o pelerină cu glugă.
Privesc atentă.
-Ești moartea?
-Da.
-Ai venit să mă iei?
-Nu.
-Duci pe cineva de la noi?
-Nu. Nu pleacă nimeni.
-Nici soacra?
Mă pufnește râsul și parcă sub glugă se râde deasemenea.
-Nu. Nici măcar soacra.
-Ți-aș pune întrebări dar ca deobicei nu știu ce să întreb.
….
-De ce te îmbraci așa ciudat?
-Voi m-ați băgat în costumul acesta. A rămas un fel de simbol.
-Și personajul Separațio are o îmbrăcăminte asemănătoare. Poți să-mi spui ceva despre el?
-Nu este un personaj, este un principiu. Cel al neutralității.
Încep și gândesc. Neutralitate: și bine și rău, nici bine nici rău. Îmi sună bine în ambele sensuri. Continui: și întuneric și lumină. Îmi sună cunoscut.
Nici întuneric nici lumină. No, aici mi s-or încurcat neuronii. Cum adică?
Focusez pe asta și am o senzație vagă … de… nou?, de cu totul altfel?, o nouă dimensiune?…
-Te iubesc. Te iubesc foarte mult.
O pauză lungă. Bănuiesc că nu-s mulți cei ce-i fac o declarație de dragoste.
Aici intuiesc o nouă cale sau o deschidere pentru mine nouă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s