Rai

După o noapte odihnitoare, deşi cu vise aiurea, deschid ochii în întunericul dimineţii de iarnă. Primul gând a fost acesta: la dumnezeu nu poţi ajunge decât singur. Toate filozofiile, religiile, curentele spirituale nu pot decât să te sprijine într o oarecare măsură în căutarea ta. E ca şi cum – continuă gândul- ai lua de mână un nevăzător şi i ai povesti un peisaj de basm. El, nevăzătorul, se bucură de vocea povestitorului, încearcă să şi imagineze ce minunat este dar de văzut tot nu vede.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s