Matrix

În melodia maşinii de spălat vase, ascult vocea ce îmi spune: încredere.
Crepuscul. Tulbure. Vocea este masculină de aceea îmi dau seama că nu vorbesc cu mine.
-Cu cine vorbesc?
O pauză lungă în care încerc să ţin canalul liber de gânduri.
-Matrix.
– Este matrix o fiinţã, o stare? întreb mirată.
Pauză lungă în care intră cuvântul coruptie.
-Din ce i format?
-Din gânduri macabre.
Aş vrea să mă simt nevinovată dar ceva mă obligă să privesc cu ochii larg deschis la partea mea de vină. Gândurile negre şi grele din vechime sunt acum deasupra mea ca nori de furtună. Nu pot să mă fac că nu văd.
-Îmi asum murdăria. Chem toate gândurile mele corupte din toate timpurile şi spaţiile spre asumare şi transformare. Se formează un vârtej ca o pâlnie în care coboară spre inimă, ordonaţi şi liniştiţi, norii negri. Să se transforme! dau poruncă, în timp ce deasupra capului se ivesc porțiuni de senin.
-Mulţumesc! aud zicând vocea aceea musculină.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.