Forfotă

Prin 97. Locuiam încă în Arad. La Podgoria mă grăbeam, agitată de la o staţie de tramvai la alta. Vine, nu vine? Oameni mulţi, frig, nelinişte.
În toată nebunia, în cap s a făcut linişte şi cu ochii deschişi m am văzut într un viitor, ziceam eu, îndepărtat.
Chipul era tânar şi senin, părul lung şi cărunt prins într un coc la ceafă, îmbrăcată simplu dar elegant, cu coatele rezemate de balustrada podeţului pe care stăteam, priveam contemplând zarea.
Liniştea şi pacea ce emanau din imaginea mea era copleşitoare.
De atunci, când îmi era foarte greu, îmi aduceam în memorie acea imagine.
Va fi bine. Totul va fi bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s