Eram în depozit, cu treabă. Gânduri uşoare, zburau într un dialog cu mine, despre spiritualitate, una alta. Am vrut să pronunţ in gând cuvântul Dumnezeu și nu am putut. Într o fracţiune de secundă mi au trecut prin cap toate gândurile şi vorbele, discuţiile despre Dumnezeu în încercarea de a-L descrie şi mi a fost ruşine. Ce mici şi neputincioase erau toate comparate cu ceea ce simt acum.
Dincolo de cuvântul Dumnezeu, acum era bunătate şi blândeţe părintească, era răbdare şi dragoste.
Era ca şi cum am avut o boală grea, în agonia bolii am avut un coşmar groaznic în care am vorbit o mulţime de prostii. Mai stiam că în tot acest timp Părintele nu s a dezlipit de la capul meu.
_Să nu ţi fie ruşine draga mea, ai fost bolnavă. Acum te faci sănătoasă, îmi spune zâmbetul acela sublim.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.