” cine nu iubeşte întunericul nu poate iubi lumina”
Este o expresie ciudată, ştiu. Ca fiinţe hibride este normal să urâm una şi să iubim alta.
Adică: dacă jumătate din inima ta este ocupată să urască întunericul, mai ai doar jumătate de inimă cu care să iubeşti lumina.
Dacă în tine s-a instalat definitiv iubirea, războiul s-a terminat.
JOC INFINIT
de ginduri
Merde!
"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)
Ecoarta
„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”
”Îmi plac domnițele la ananghie. De aceea nu mă grăbesc să le salvez. Îmi lasă mai mult timp să mă bucur de spectacol!”
O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus
.... si asa vreau sa raman...
Obsession driven to infinity
...sau povestit cu sufletu' la gura
La mulți ani, Smaranda! Un An luminos iti doresc 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos, Oana. Asemenea.
ApreciazăApreciază
Întunericul și lumina sunt indisolubil legate între ele, căci nu pot exista altfel. Ca urmare, nu cred că poți urî una si iubi pe cealaltă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană