Creier

Sunt undeva pe o ulicioară, camerele acelei clădiri făceau parte din stradă, erau împarţite dar nu aveau ziduri, câteva mobile: o masă, un dulăpior. Visul s-a derulat probabil în urma gândurilor de ieri: oare-i totul ok?, mai ales că în tinerețe m-am lovit zdravăn la cap, apoi zeci de ani de migrene, şi murdăria gândurilor.
O doamnă specialistă îmi luase capul, i-a deschis capacul de sus şi scobârlea cu o lingură în cutia craniului nişte pete mici de grăsime şi câteva firicele negre de pe pereţi. ” În mare totul este bine. Uitã te şi tu.”
Pe o masă, restul capului cu creierul dezvelit. Privesc atentă: nu sunt tumori, nu sunt cheaguri de sânge. Creierul perfect aranjat în cap, gri, cu vasele de sânge corect distribuite.
E bine, îmi spun şi trec la alte vise fără semnificaţie, ceva cu oameni şi sau ca hiene.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s