Metamorfozã

Şedeam pe trotuar lângã o statuie foarte mare. Eram o fetiţã imbrãcatã cu o rochiţã albã. M am privit de undeva de sus, o vreme. Fetiţa s a ridicat incepând sã pluteascã pânã a ajuns la un metru de sol apoi a început sã se roteascã în jurul propriei axe devenind tot mai mare. In acelaşi timp hainele se desprindeau de ea ca nişte zdrenţe şi dispãreau, apoi au început membrele sã se exfolieze pierzânduşi forma. În urmã a rãmas o siluetã umanã enormã, un abur alb strãlucitor. Rotirea a incetat şi la puţin timp s a spart ca un balon de sãpun.
Pe cer în locul ei a rãmas un dreptunghi lung, albastru cu norişori albi, care emana raze albe distincte ce impreunã formau în jurul dreptunghiului un oval lunguieţ ascuţit la capete.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s