Lumi

În toiul nopții am ”căzut” cu conștiința în cap ca un bolovan. Eram într-o claritate întunecată. M-am trezit brusc fără să deschid ochii. Am fost supărată că ziua liberă de ieri nu mi-am petrecut-o meditând mai mult. Apoi am râs și mi-am căutat egoul să văd ce face, cum arată. Îl iubeam cu bunătate. M-am trezit deabinelea, am deschis ochii și m-am dus la baie.
Revin pe pat și închid ochii. Sunt foarte surprinsă că am imediat imagini. Nu am mai avut de mult timp imagini sub pleoape.
Este întuneric. Parcă sunt într-o mocirlă neagră. Tentacule se mișcă în jurul meu. Prima intenție este să mă sperii, să mă simt atacată. Cu un jet de apă din ochi încerc să dau noroiul deoparte să văd cu ce am deaface. Ceva mă face să stau liniștită și să urmăresc în jur. Oricum, mă gândeam, cu dimensiunea întunericului de aici care colcăie de ceva nedefinit nu am cum să mă apăr.
Aștept. Mai departe de mine cea care observ este un petic verde pe care se vede un fel de mogâldeață. Capul parcă ar fi o nucă de cocos lunguiață, acolo unde ar trebui să fie fața are părul ăla aspru ca al nucii de cocos. Corpul este un fel de cârpă ce pare că-i aruncată de un bâț.
Nu înțeleg nimic dar imaginea devine mai clară și îmi pică fisa: sunt în pântecul mamei pământ. Sunt în sol. Râd de sperietura ce am avut-o la început și mă relaxez urmărind ființele care mișună: sunt bacterii și microbi, fiecare cu aspectul lui extraterestru. Antenuțe, ochișori negri minusculi, piciorușe multe, multe. Apoi mai sunt râme, scorpioni minuscului și niște crustacee.
Simt iubire, atâta iubire și știu că este a planetei pentru tot și toate și impliciti pentru mine.
Mă chircesc și mă fac mică-mică în pământul negru și afânat și mă las îmbăiată în iubirea ei.
Închid ochii conștienței din vis și alunec în altă lume. Eterică, sumbră, întunecată. Capete de mort în toate formele mă privesc curioase. Unul, de o culoare albastru petrol are în orbite câte o piatră strălucitoare albastră. Mă privește, spune un banc și râde. Deși nu am înțeles râd și eu. Privesc în jur, alte ființe, unele au înțeles bancul și râd, altele, zdrențe întunecate trec tăcute pe lângă mine: unele vin altele se duc. În față o arătare într-o pelerină neagră cu glugă. Focusez să văd curioasă ce față are. Semăna puțin cu masca din scarry moovie.
Și în această lume simt iubire, o iubire infinită cu bunădispoziție.
Dacă nu mă simt amenințată,mai privesc în jur, mai fac doi pași, apoi adorm liniștitiă.
Am înțeles într-o clipită de ce sunt acolo: cine nu coboară jos-jos de tot, nu poate să urce sus-sus.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s