Chiar sus în coroana unui pom stãtea un cerb mare. Jos era o lama cu o blãniţã pufoasã alb juma gri. Se uita în sus la cerb şi îi behãia „mama”. Eu mã îngrijorez cã cerbul ar cãdea din pom şi rãmâne puiul fãrã mamã.
Buf! Picã cerbul din pom şi rãmâne fleaşcã pe pãmânt.
Eu: futui
Lama: mamaaa…
Mã uit mai atentã. Cerbul era un bãrbat. G.era acolo aplecatã deasupra lui. Trebe sã l omor, zice asta. Trebuie impuşcat în tâmple. Vorbea singurã.
Vine spre mine, întreabã unde s tâmplele?
Îi arãt cu degetul. Dar nu trebuie sã l omori, îi spun.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.