Stãteam pe veceu. Toaleta era un spaţiu îngust gri, în dreapta era o fereastrã prin care privind aveam senzaţia cã mã aflu într un turn, la etajul1.
Pãmântul a început sã se cutremure şi turnul a început sã se scufunde. Plinã de spaimã priveam fãrã sã pot face ceva. Apoi linişte. M am ridicat şi am simţit cã ai mei se aflã undeva sub dãrâmãturi.
Ca o nebunã am început sã sap cu mâinile goale, cãutându i.
Materialul ce l dam laoparte cu mâinile era o lubeniţã rozie zemoasã şi pufoasã.
Am dat repede laoparte un strat gros şi am ajuns într un oraş subteran, urmând sentimentul cã voi da de soţul.
L am reperat, apoi am privit în jur. Coloane de beton erau cãzute una peste alta, scãri prãbuşite peste pereţi înclinaţi rupţi.
Oamenii se plimbau într un ritm normal de viaţã, fãceau tranzacţii, vorbeau. O viaţã obişnuitã. Prin plafonul ce ducea la suprafaţã, ici şi colo pãtrundea luminã prin gãurile cauzate de cutremur.
Nimeni nu lua notiţã de ele şi nimeni nu cãuta un drum sã iasã din oraşul ruinã din subteran.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.