Dupã trei sãptãmâni de relaxare m am dus din nou la lucru. Intru în mall, totul este ok, încerc sã gust ambianţa locului, nimic grav. În spatele meu o doamnã vorbeşte la telefon, româneşte. Crezând cã nu o inţelege nimeni urla liber la copilul ei din România. Discuţia nu o redau. M au lovit în plin cuvintele, apoi toatã amploarea emoţiilor celor doi, durerea lor, dimensiunea catastrofei umane.
M am gândit toatã ziua la eveniment indignatã de starea deplorabilã a umanitãţii. Noaptea am avut un coşmar. Eram pânã la genunchi prinsã în pãmânt moale şi parcã mã afundam, strigam dupã ajutor dar eram singurã.
Destul de prost dispusã am plecat din nou la lucru. Coborând din tren în subteran ca sã urc în urmãtorul peste trei minute privesc la cãlãtori. O mãmicã îşi are fetiţa de doi ani, în cãrucior.
O privesc atentã. În cap se înghesuie gânduri despre naştere şi moarte.
Îmi amintesc de daci şi cã aceştia deplângeau pe noii nãscuţi, se bucurau însã pentru cei ce mureau. Azi este totul intors la 180 de grade.
Dacii ştiau adevãrul. Mi s a fãcut tare dor de ei ca de cineva drag plecat de mult.
O cãldurã plãcutã m a invãluit, parcã am simţit un portal care s a deschis şi prin care primeam putere.
M am simţit dintr odatã bine, plinã de iubire.
Apoi am vãzut cãpeteniile lor spirituale şi le am simţit tristeţea în plin, cãci ştiau ce se va alege de poporul lor drag.
Dacii ştiau adevãrul.

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.