Copleşită

Luni am fost în vizitã la un prieten la moşioara lui verde.
Anul trecut pe vremea asta medicii au estimat cam 6 luni pânã la un an de viaţã. Cancer.
Dupã discuţii despre pâinica coaptã de el în cuptor, mâncat peştele afumat s a aşezat peste noi liniştea. Fiecare pe bãncuţa lui tãcea de unul singur. Mi am plimbat privirea de la K la soţul, apoi la bãiatul nostru şi la un alt tânãr prezent. Feţele ţesute în tãcerea momentului, stãluceau de o frumuseţe dincolo de iubirea omului. Îi sorbeam din ochi de dragi bucurându mã de splendoare.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.