Limite

Abia acum comparând, îmi dau seama că înainte simțeam corpul. Adică îl percepeam ca pe un obiect care are limite undeva în exterior. Adică eu prin identificarea cu corpul, sunt de aici până aici. Prin ceva ca un sonar primeam prin reflexie din afară o imagine destul de clară a cum, cine, ce sunt.
În meditații am sesizat prima dată lipsa formei. Alunecând în neant, încercam să îmi percep degetele, să îmi amintesc câte sunt. Le atingeam unul de altul, numărând. Deobicei îmi ieșeau la numărătoare, 6.
Mergând la cumpăraturi zilele astea am observat diferența: sonarul nu mai funcționează, nu mai percep corpul ca fiind ceva extra.
Durerile le percep ca pe niște pete pe o suprafață.

Reclame

4 comentarii

  1. Draga Smaranda. Imi place cum scrii. M-am oprit tocmai aici fiindca ceva la fel de bizar se intampla si cu simturile mele. Parca as conduce masinaria asta de corp de prea mult timp si aparatura s-a contaminat cu „fantome” de tot felul. Vreau doar sa spun ca : NU ESTI SINGURA

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.