Dorințe

Obligată de viață să renunț la putoarea călduță, bine plătită și deși neplăcută, o cunoșteam ca pe o potecă bătătorită. Soțul spunea că o să văd ce ușurare va fi când voi trimite lichidarea. O fost ceva ca o ușurare, o mulțumire ca atunci când sari peste un obstacol deși în mine știam că oricum nu aveam alternativă.
Apoi mă aflam în spațiul acela imens de înghesuit unde ai închis o ușă iar cealaltă nu este deschisă.
Având timp de odihnă am avut aha-ul despre care scriam deunăzi.
Am citit fragmente și cărți din iluminații contemporani de unde mi am luat și unele confirmări.
Papaji spunea despre dorințe. Spunea cum într o viață anterioară adorator al lui Krishna și mare preot în templul acestuia, ajunsese la performanțe spirituale super dar nu reușea să dizolve dorințele senzuale față de una din slujnicele templului. Ceea ce l-a adus din nou la încarnare.
Cică să cauți toate dorințele rămase, cât de mici ar fi și să le dizolvi.
Aici am avut un sentiment straniu.
Păream că nu mai am dorințe. Dar cineva-ul din mine știa mai bine și mi-a pregătit o dramaturgie.
Contrar faptului că, cu ani în urmă am auzit în mine că orice boală în corp a murit și germenul nemuririi a încolțit, zilele acestea mă simțeam rău.
În cap a început să se deruleze o dramă medicală.
Citisem undeva că unii iluminați ajung la bătrânețe cu corpurile rablagite din cauză că nu se mai pot reîncarna, ultimele rămășițe de carma se năpustesc pe corp pentru consumare și îl distrug.
Din tot talmeș balmeș-ul ăsta s-a creeat în cap o vâltoare amestecată pe care încerc să o explic.
Eram bucuroasă că am scăpat de karma, și resturile de ar fi fost nu aveau decât să îmi distrugă corpul. Sacrificiul ultim s-ar fi meritat.Explicația pentru că mă simțeam rău era satisfăcătoare și am acceptat-o. Cumva dedesupt se manifesta un contrariu care anula explicația fără să o nege.
Deja de câteva zile mă aflam ca prinsă într-un turn de sticlă. O fi el transparent dar tot închisoare se cheamă.
Mergând la plimbare , concentrată pe turn și pe culoarea gri-albăstruie a peisajului difuz din fața ochilor ce se suprapunea peste cel real, am pus totul sub semnul întrebării: de ce să nu mă pot reîncarna, de ce să nu mai vreau, de ce iluminare?
Am sesizat că intrasem într-o înfrigurare de ultima sută înainte de țel? Ce țel? Ce musai? Observând presiunea la care mă supun să-i dau bice, go, go, go.
Dintr o dată totul pare din nou clar și râd. Turnul de sticlă intră în rotație, face un vârtej și dispare iar eu sunt liberă.
Libertate care a durat o zi căci m-am prins în următoare temă. Din nou sănătatea. Subtil am convingerea de sănătos. La suprafață însă drama îmi spune că voi ajunge în scaunul cu rotile, voi avea îngrijitori. Am turbat, mă zbăteam pe interior disperată. Știți voi că niciun părinte nu își dorește să fie povară copiilor și nici societății. Am luptat cu această iluzie și m-am apărat până am recunoscut în ea o… dorință.
Aha! Bine mă dar este o dorință nobilă și cât se poate de naturală.
Da!dar este o dorință care te ține legată. Cele mai nobile dorințe sunt și cele mai periculoase căci sunt greu de depistat.
Am acceptat din toată inima această posibilitate și am dizolvat dorința de sănătate cu orice preț. Încleștarea din piept s-a dizolvat și am fost liberă din nou.
Între timp am avut și un Aha! legat de nemurire. Când percepția de eu s-a dizolvat și granițele au căzut, ajuns unul și nimic cu tot, nemurirea este clară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.