Sunt într- o hală industrială imensă, undeva la etaj. Nu îmi place acolo și caut ieșirea. Uși imense de metal închid lifturile mari ce ar transporta marfă sau utilaje, în față au cuve care ar descărca lifturile. Totul este vopsit într un verde industrial murdar. Mă hotărăsc că lifturile nu sunt sigure pentru mine mai ales că butoanele galbene nu indică nicio direcție. Gândesc că vreau să ies și sunt în altă parte .
Sunt la etajul unei clădiri cu ferestre mari ce dau în stradă. Peisajul este industrial deasemenea.
Cineva îmi sugerează că este război și vin extratereștrii. Râd ca de o glumă bună. Privesc în stradă noaptea iluminată vag de niște lămpi stradale chioare, ce aruncă pe trotuar o lumină galbenă obosită.
Din josul străzii, oameni încep să fugă panicați parcă urmăriți de cineva.
Urmăresc atentă vânzoleala și încep să mă neliniștesc. Într un târziu, văd urcând panta, umanoizi pătrățoși în costume negre ca de scafandru, contururile sunt trasate cu linii albe ce curg pe mijlocul picioarelor și pe piet. Capetele pătrate sunt și ele invelite în același material. Puteau fi roboți și parcă erau înarmați.
Amu m-am speriat și eu și împreună cu alți cetățeni ne-am tupilat cât de bine am putut în spatele unor obiecte și utilaje aruncate alandala în stradă în jurul clădirii din care tocmai am ieșit.
Se crăcănase de ziuă. Pe un fond gri la orizont, corbi înalți cât un om piguleau ceva prin peisajul dezolat. Penele erau negre cu irizații de verde sau roșu, clonțuri puternice și coroiate, ochii mari negri, înrămați de un inel galben striat.
M-am ridicat în picioare de unde eram pitită, totul mi se pare o farsă apoi ridic capul ca dintr-un lighean cu apă în care parcă îl avusesem în tot timpul visului.
Toate au dispărut dar în fața mea, crăcănat și cu mâinile încrucișate pe piept, ca împlântat in griul cerului, un ceva ca un faraon, înalt, robust, cu pielea uluitor de albă.
– Mi- am dat toată silința să îți fac frică să vezi ce puternic sunt.
Infuriată i am răspuns obraznic:
– Ai putea să îți dai toată silința să îmi demonstrezi cât de mult mă iubești, dacă tot ești așa de puternic.
A fost rândul lui să rămână perplex.
Eu m-am întors pe partea cealaltă și am dormit alt vis.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.