Destine

Se pare că există într-adevăr două destine. Două modele uneori foarte diferite. Cel cu care am venit și care după naștere alunecă tot mai mult în subconștient, împins de noul model educat, de cele mai multe ori impus, copiat de la societate, colectiv.
Apogeul se pare că este atins la vârsta la care corpul se pregătește de activitatea sexuală. Când corpul chiar începe activitatea sexuală, mintea înaltă alunecă definitiv în subconștient, omul pare că prostește. Modelul educat ( un conglomerat de viruși ciudați) se dezvoltă și întărește.
Când ai început să observi că ceva nu-i în regulă și începi să sapi, să cercetezi, să cureți, să vindeci , procesul se inversează încet și nu fără stres.

Reclame

11 comentarii

  1. Nu am înțeles prea bine….Subconștientul are un destin, și conștientul altul? Nu sunt legate între ele?
    Vindecarea o poți face doar în conștient sau doar în subconștient? Oricine se poate vindeca?

    Apreciază

    Răspunde

    1. Dacă ar fi legate între ele, nu am avea iluzia separării, iluzie care – spun înțelepții- este sursa suferinței. Dacă ne observăm atenți și sincer s-ar putea să observăm că cele două, adeseori curg în direcții total contrarii.
      Blogul este de la început și până azi un jurnal de vindecare.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. Presupun că este vorba de vindecarea autoarei, nu a cititorilor……..Eu acumulez fel de fel de informații dar nu știu de unde să încep propria vindecare…

        Apreciază

  2. Conștientul adună informații. Subconștientul știe deja tot. E ca și cum am purta în spare un rezervor uriaș de gaz dar mergem zilnic la benzinărie să cumpărăm cu bani grei , gaz pentru brichetă.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Se pare că mintea era un instrument analitic de navigare. Trebuia să învețe și să se dezvolte din propriile erori. Noi zicem azi suferințe dar inițial aceste suferințe și experiențe erau de gen: dacă ai pus mâna în foc, te arzi, corpul se defectează, suferă. Deci data viitoare știi să fii mai atent. Nu știu de ce mintea a început să fabrice emoții. Din instinctul de conservare a deviat frica. Apoi se pare că senzațiile de bine ale corpului le-a băgat în categoria ” zi adică lumină, cele neplăcute le-a asociat întunericului, nopții unde mintea nu avea control și corpul era vulnerabil, dormind. Așa cred că a început splitingul: bine- rău, lumină- întuneric, dumnezeu- demon.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.