Mă rotesc panoramic , privind lumea, o văd in toată splendoarea ei urâtă. Confuzie generală, gânduri mincinoase, lipsa de perspective, depresie, condiționările pătrățoase ce ne strâng creierii ca într o menghină perversă. Apoi îmi amintesc de puseuri spirituale, secvențe de extaz așa zis divin cu ochelari de cal rozii, însoțite de ” totul va fi bine”, urcăm în altă dimensiune și vom fi fericiți.
Din nou urâțenia omenirii imi dă fiori de groază și sunt tristă.
Din adâncul ființei, ca un gheizer țâșnește bucuria, manifestarea spiritului și văd urâciunea și văd frumusețea și omenirea doar este. Bucuria acoperă și urâtul și frumosul, nu s-a schimbat nimic, doar judecarea a încetat sub balsamul spiritului.

Reclame

3 comentarii

  1. Ce părere ai despre teoria conform căreia noi nu putem observa decât ceea ce conținem, ca în oglindă (oglinda fiind lumea), ceea ce e mai frumos sau mai urât, mai bun sau mai rău, etc. ,fiind opac ?

    Apreciază

    Răspunde

    1. La început am lucrat cu această oglindă. A fost și este foarte utilă în depistarea frumosului și urâtului din mine. Ce se schimbă pe parcurs, după curătenia efectuată este că nu mă mai confrunt direct cu evenimente neplăcute sau mai rar. Dar nu sunt complet oarbă la brutalitatea și suferința lumii și nici la frumusețea ei.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.