Ora a patra. Aftonie cântă

Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Coasta, poze vechi-001

Starețul dărâmase vechiul gard al bisericii și construise unul din nuiele groase, de corn, împletite printre pari de salcâm, înfipți în pământ. Nu era drept, nu era făcut la linie, dar ieșise frumos; de o frumusețe cuminte, care sătura, care nu te ducea cu gândul la datoriile neplătite, ci la bucuria lui Dumnezeu ce iese fără osteneală acolo unde i se dă voie. Cu o latură din scânduri, dintr-o bucată, făcuse o poartă; o lăsase așa voit, lungă și grea, aplecată spre stâlpul din cap, de care se lega cu o frânghie înnodată la întâmplare: ca să intri sau ca să ieși, trebuia să o ridici cu amândouă mâinile, sforțându-te. Urma pe care era târâtă se adâncise, cu timpul, râcâind pământul până la stratul de piatră de dedesubt. Prea mult, de-acum, n-o mai putea deschide nimeni.

Suflând greu, aproape cu mâinile pe genunchi, Pavel Dumbrăvescu ajunse la schit. Se închină…

Vezi articolul original 1.599 de cuvinte mai mult

Reclame

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.