Articole de smaranda64

Salut frumusețea din tine Și în tăcere îți iubesc întunericul. OM

Păcatul

Ultimele zile au fost foarte grele. Sursa urii, a emoțiilor negative putea fi locuința veche, sau un atac psihotronic sau de altă proveniență.
Partea bună este că am putut să observ că vine dinafară și se așează ca o cămașă de forță începând cu capul care dă drumul unui ciclon de gânduri și suferințe ce nu pot fi oprite.
Păcatul vine din exterior, se infiltrează cu timpul și se dorește materializat.
Astfel suntem sclavii emoțiilor indiferent că bune sau rele. Aproape că nu avem nici o șansă să le evităm. De aceea cred că toate filozofiile vechi îndeamnă la căutarea în interior a ființei incorputibile și exersarea întreruperii gândurilor.
Din acest punct de vedere, omul este o victimă.

Se lucrează

Anul acesta a fost până acum, un an în care am aruncat gunoaie.
De la locuința veche plecați am aruncat o grămadă de mobilă , electrice și altele multe adunate.
Apoi la casa „nouă” am avut iar o grămadă de gunoaie și încă nu am terminat.
Ieri am fost la vechea locuință să demontăm și să aruncăm din apartamentul mamei soacre.
Nu vă vine să credeți câtă murdărie se adună într-o viață de om. Cu fiecare mobilă ce o demolezi, energiile și emoțiile stocate pe la colțuri și în material sunt copleșitoare. Așa că ieri, am fost toți înnebuniți, nervoși, stresați. Eu mi-am luat o încărcătură serioasă de ură și ranchiună la care am de mestecat.
D-aia… o pauză de net pe o perioadă nedeterminată.
Nu sunt ok.

Ambasador

Cam cu 11-12 ani în urmă s-a rupt unul dintre văluri și am văzut consternată adevărata amploare a durerii omenirii, o parte din ea o duceam însămi în spate, pe lângă dramele personale.
A fost momentu în care am refuzat să o mai car și într-un moment de disperare inimaginabilă L-am rugat pe Dumnezeu să mă facă fereastră spre Împărăția sa.L-am rugat să-mi binecuvinteze tălpile picioarelor pe unde calc să răsară florile bucuriei și a păcii.
Au urmat câțiva ani de transformare și percepții foarte intense. Ani în care am căutat să văd de ce îi văd eu pe oameni dincolo de păcat, așa de curați și frumoși și diferența aparent reală în manifestare materială.
Am fost adeseori, ambasador, la Porțile Cerului, cerând ajutor și milostenie, explicând că oamenii nu sunt răi prin naturalor și au nevoie de vindecare.
Toate aceste percepții se manifestau spontan, fără să am o explicație logică.
La un moment dat, cam acum trei ani, am avut un vis ca o amintire străveche în care planeta încă în stare diafană, subtilă, era locuită de oameni la fel de subtili, ca aburi strălucitori, străvezii. Oameni fericiți, plini de bucurie și bunătate, veseli, ingenioși, locuiau în pace deplină.
Din depărtarea astrală, am văzut cum de planetă se apropia o pâclă neagră cu multe brațe, o păcură cleioasă care a ajuns planeta și i-a atins pe locuitori. Marea majoritate au înnebunit pe loc, acoperiți și pătrunși de masa aceea întunecată și au început să se certe între ei și să se ucidă cu bestialitate. Și acum am parcă în urechi strigătele de disperare și urletele de fiară a celor atinși.
Cei care au prins la timp de veste s-au urcat în nave și au părăsit planeta căci nimeni nu știa, luați pe nepregătite, cu ce au de a face.
Cei care s-au salvat, probabil îi numim azi, îngeri. Iar cei rămași, deveniți materie, căzuți cu planetă cu tot, sunt probabil oamenii de azi.

Și dacă omul trebuia și trebuie să sufere ca să pornească în căutarea lui Dumnezeu, de ce s-a ostenit Dumnezeu să-L trimită pe însuși Fiul Său, ca să planteze pe pământ
iubirea necondiționată, singura și cea mai puternică armă și cel mai eficient instrument pentru combaterea suferinței?

Destin

Este normal să ai un destin țesut în stele. Dar cine ți-l face? Dumnezeu? Oare? Dacă trebuie să fii muls emoțional mi se pare normal să ai în soartă câteceva din fiecare: și o țâră de bine ca să te mai odihnești și să-ți vină speranța de o viață mai bună, ca la loto; și mai mult mai puțin bine ca să dai hrană bună fermierului.
Oare fermierul este responsabil cu construirea destinului?
Cum încape aici liberul arbitru? Și la ce se referă el?

Ferma

Pun articolul la categoria fantezii căci și mie îmi vine greu să cred gândurile ce m-au însoțit ieri până la serviciu.
Mă gândeam la mintea străină, inteligenta fiară ce ne mulge emoțional. Încă de la naștere. De ani de zile încerc să-mi dau seama de ce, din fragedă pruncie copiii au accese de furie. Noi spunem că sunt copii și suntem liniștiți dar mie nu mi s-a părut niciodată normal să fie așa. Zbierătele acelea, demonice chiar, mă înfioară și azi și mă îngrijorează.
Don Juan îi spune lui Castaneda că deja de la naștere copiilor li se „fură” energia cu care au venit și li se lasă doar o cantitate infimă atât cât să nu moară și să trăiască la un minim.
Pentru că fiara așa cum se descrie acolo (egoul) se hrănește cu emoții negative, omul a devenit, probabil din timpuri străvechi un animal domestic.
Ajung cu comparația la vacile de muls. De ce să tânjească o vacă după libertate? Nu are nevoie. Fermierul, mai ales dacă-i cumsecade îi dă vacii o parceluță, îi duce apă, îi duce furaj, iar vaca face lapte.
Așa și omul. Ce să facă el cu libertatea.I s-a explicat că are un destin. Dacă suferă, îi bolnav, are necazuri, îi sărac… Este normal să fie așa căci așa a vrut dumnezeu, soarta, destinul, karma desigur căci dacă într-o altă viață am fost rău, în viața aceasta trebuie să sufăr ca să pot fi fericit în viața viitoare.
Îmi este mai simplu așa, să cred într-un destin căci mi-e comod.
Mă uit așa în mare și în general, parcă am fi animale de muls și de hrană într-o fermă.
Ne naștem pasămite într-o țesătură de condiționări astrale, de locație, împletiți într-o plasă încrengătură din familiile ce ne-au precedat, până târziu în negura anilor; după moarte, cică mergem undeva unde așteptăm să ne naștem din nou.
Deși adeptă a tuturor acestora enumerate mai sus (încarnare, destin, astrologie)- percepând chiar și țesătura în sine- nu puteam să-mi imaginez că poate fi altfel, azi, am mari dubii că ceva este adevărat. Chiar și de legea consecințelor mă ating critic. Nu-i nimic logic. Nu mi se pare nimic corect și adevărat.