Articole de smaranda64

Salut frumusețea din tine Și în tăcere îți iubesc întunericul. OM

42.

drumuldinmine

IMAG0404

 Cel tulburat vede binele ca bine și răul ca rău, este atras de una și fuge de cealaltă, dar înțeleptul vede și frumosul și urâtul, simte și frigul și căldura, și finețea și asprimea, aude și plăcutul și neplăcutul, gustă și dulcele și amarul, simte și mireasma și duhoarea și nu face judecată între ele. El vede deslușit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage și urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început și se va face iarași amar, plăcutul se naște din neplăcut și neplăcutul din plăcut. Și toate acestea luminează sufletul înțeleptului pentru că cele bune și plăcute hrănesc și bucură trupul și simțurile sale, iar cele neplăcute neînțeleptului hrănesc mintea și înțelepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor și semințele viitoarelor bucurii.

Vezi articol original

Anunțuri

Călătorie la Ixtlan

Nu mă mai gândisem demult la Castaneda şi cele citite din câteva cărţi de ale lui printre care şi cea din titlu.
Vinerea trecută mi a apărut în gând exact finalul. Dacă citiţi cartea veţi şti care final.
Cert este că de oamenii agresivi te poţi apăra mai uşor decât de cei blânzi, veşnic suferinzi și mereu de ajutat şi alinat.
Ps: Mulţumesc adeseori în gând celor care la momentul potrivit mi au tras câte un picior în cur ca să pot să ies din rolul de zână şi veşnic victimă nevinovată.

Elefant

Închid ochii. Mă relaxez. Sub pleoape apare un elefant. Nu i prima oară. Sunt mai mulţi, gri, foarte mari, fildeşii sunt de un alb sclipitor. Parcă aş sta în picioare în faţa lor. Unul se oprește în faţa mea, înseamnă că mă vede. Se apropie şi mă tastează cu trompa, apoi pleacă. Ceilalți mă ocolesc. Altul este neliniştit, parcă îl sperie ceva. Unul se lasă atins şi mângâiat.
Mă culc cu faţa în sus iar ei trec peste şi pe lângă mine în mersul lor lejer şi legănat. Apoi adorm.

Mintea minte

Cititorii mai vechi știu că aveam cam 10 ani când mă fascina mintea omenească și am dorit să studiez psihologie, sperând că voi descoperi misterul formării gândurilor.
Nu am reușit să pun în aplicare planul dar probabil că-i mai bine așa. Am rămas cu acea curiozitate mai ales că de copil vedeam mirată că oamenii nu se comportă normal. Adică mie nu mi se părea un comportament normal.
De când mă știu, observ.
Într-una din zile am descoperit ceva ce m-a lăsat fără grai.
Persoana aceea a avut o copilărie nasoală, bătaie, severitate din partea părinților, pedepse exagerate și pentru frații cei mai mici de care trebuia să se ocupe.
Cândva, plină de… să nu zic ură, dar de ranchiună, folosind energiile sumbre ale acelor emoții, a luat o hotărâre cât se poate de uluitoare.
Voi fi nefericită toată viața și cu nefericirea mea voi oglindi vinovăția voastră.
Căci ce nefericire mai mare pentru părinți poate fi, decât nefericirea și neîmplinirea vieții propriilor copii!
Cândva acea hotărâre luată la negru s-a ascuns atât de dibace în interior că nu mai poate fi găsită.
Am rămas mască.
Am mai văzut copii care din ranchiuni bagatele încercau și uneori reușeau să se sinucidă din aceeași motivație: să-și pedepsească părinții pentru întreaga viață.
Perversiunea minții străine este cu adevărat măiastră.

Vorbeam cu un domn tânăr. Despre serviciu, discuţii, controverse, etc.
Aflasem ce zicea un alt personaj şi am fost curioasă ce i-a răspuns.
-Şi tu ce ai spus? am intrebat.
-Nimic. Am plecat.că dacă te bagi în discuţie cu un nebun, oamenii nu vor putea face diferenţa.