Articole de smaranda64

Salut frumusețea din tine Și în tăcere îți iubesc întunericul. OM

??

Pândind șuvoiul de păcură, acea mantră spontană și personală, croită perfect pe momentul cu pricina, se spunea singură repetânduse de câte ori a fost nevoie.
Privesc interiorul invadat adineaori de negrul cleios, acum este un spațiu curat. Îmi dă senzația de spațiu din cauza acelei lumini pe care am mai întâlnit-o în ultimele luni, o lumină aurie care pare că mereu la zenit creează însuși acel spațiu de nuanțe diferite de auriu până la arămiu.
Privesc atentă în jur, un gol viu, liniște și pace lipsit de emoții și sentimente.
Aici nu mai există întrebarea dacă există un Dumnezeu sau nu, și dacă da cum arată acesta,nici universul sau creația nu sunt obiecte de întrebat, parcă nici n-au existat niciodată, parcă întrebări nu au existat niciodată.
Doar aflu că odată dezbrăcat de ego, inima și rațiunea redevin ceea ce sunt defapt: instrumente de navigare pentru spirit.
Mai am senzația că știu că acesta este un spațiu dincolo de renumita akasha și mă minunez căci nu mi-am pus niciodată întrebarea că dacă dincolo de renumita bibliotecă universală, s-ar afla ceva.

Anunțuri

Frica de libertate

Fiecare, din cutiuța lui, își dorește libertate și încearcă să o definească după putințe.
Ce înseamnă cu adevărat să fii liber? Mai vedem.
Compar oarecum cu învățarea mersului pe bicicletă. A fost o vreme când la bicicletă aveai roți suplimentare de susținere, apoi au fost demontate dar o mână te mai susținea din spate. Apoi mâna se retrage.
Este momentul în care conștientizezi că nu te mai poți baza pe niciun sprijin.
…și după un moment de panică… mergi…

Lilith în mine – integrarea

Lover of life and creation

A trecut ceva timp de când am scris ultima dată, a fost o perioadă plină de revelații, vindecare și integrare. Am fost preocupată cel mai mult de aspectul Lilith pe care l-am descoperit în mine, iar acum aș vrea să povestesc puțin despre cum am făcut cunoștință și cum ne-am împrietenit.

La început am simțit prezența ei, ca fiind una agresivă, supărată pe lume și foarte pornită împotriva bărbaților. Și împotriva mea. Nu știam ce este și încercam cu toată puterea să o reprim, pentru că mi se părea ceva nelalocul ei, ceva urât și rușinos. Dar n-am reușit, evident, și într-un final am decis să-i acord atenție, să văd și să deslușesc ce se întâmplă acolo.

Era o prezență întunecată, un gol negru la început. (Între timp am descoperit că Lilith în astrologie este percepută/numită și Luna neagră.) Mi-a fost frică să intru în spațiul acesta de întuneric dureros…

Vezi articol original 588 de cuvinte mai mult

Imaginație

Spuneam unui om fain că îmi place să mă joc cu imaginația. De ce îi jocu ăsta fain? Pentru că în loc să permit gândurilor negative să mă bântuie (griji, nevoi, etc) mai bine permit imaginației să bântuie prin univers.
Citesc (mai degrabă mă străduiesc să citesc) o carte a dnei Ferguson.
La pagina la care am ajuns zicea dânsa despre particule care transportă informația. Mai zicea dânsa de fotoni care străbat întreg universul comparativ cu alte particule de același gen, mai mari, dar care călătoresc doar în interiorul nucleului unui atom.
Aici m-am oprit din citit, mi-am adus un nucleu la ochi și am privit prin el ca print-un telescop. Dimensiunile ce aveam impresia că le percep erau net superioare universului vizibil. De aici și poezia „Invers”. Dar nu numai spațiul m-a mirat cât faptul că nu era întuneric. Dacă era lumină nu știu să spun, dar nu am văzut întuneric. Interesant. Când, prin telescop sau cu ochii pe cerul nopții, ne uităm în adâncurile universului, totul este întunecat și obiectele vizibile au ori o sursă proprie de lumină sau sunt luminate de alte obiecte.

de vorbă…

În întunericul de sub pleoape, apare în depărtare o sursă de lumină în ale cărei raze se conturează o pelerină cu glugă.
Privesc atentă.
-Ești moartea?
-Da.
-Ai venit să mă iei?
-Nu.
-Duci pe cineva de la noi?
-Nu. Nu pleacă nimeni.
-Nici soacra?
Mă pufnește râsul și parcă sub glugă se râde deasemenea.
-Nu. Nici măcar soacra.
-Ți-aș pune întrebări dar ca deobicei nu știu ce să întreb.
….
-De ce te îmbraci așa ciudat?
-Voi m-ați băgat în costumul acesta. A rămas un fel de simbol.
-Și personajul Separațio are o îmbrăcăminte asemănătoare. Poți să-mi spui ceva despre el?
-Nu este un personaj, este un principiu. Cel al neutralității.
Încep și gândesc. Neutralitate: și bine și rău, nici bine nici rău. Îmi sună bine în ambele sensuri. Continui: și întuneric și lumină. Îmi sună cunoscut.
Nici întuneric nici lumină. No, aici mi s-or încurcat neuronii. Cum adică?
Focusez pe asta și am o senzație vagă … de… nou?, de cu totul altfel?, o nouă dimensiune?…
-Te iubesc. Te iubesc foarte mult.
O pauză lungă. Bănuiesc că nu-s mulți cei ce-i fac o declarație de dragoste.
Aici intuiesc o nouă cale sau o deschidere pentru mine nouă.