Articole de smaranda64

Salut frumusețea din tine Și în tăcere îți iubesc întunericul. OM

Soles

Se spune că Soles(Solus) era (este) de la începuturi zeul păcii (echilibru, liniște, armonie). Feminin și masculin în egală măsură sau nici feminin nici masculin. Ignorând imporanța sau neimportanța pe care o dau oamenii tuturor lucrurilor, ei zeii își spun făcători.„Noi suntem făcătorii a toate”. Un fel de experți în bioinginerie, biogeneză.
De Soles cred că avem mare nevoie.

Anunțuri

Visul s-a conturat undeva pe la începutul somnului.
În fața mea apare chipul unei ființe. Se vedea în întuneric așa cum ai privi pe cerul nopții și distingi ceva. Buzele erau conturate de stele, între ele trasate fin linii subțiri, așa cum desenăm constelații pe hărți. Câteva stele pe obraji, ochii erau conturați de stele, sprâncenele. Când deschidea gura să vorbească se forma un curent ce forma spirale la inspirație și expirație.
-Privește-mă! mi-a poruncit. Privește-mă bine și mă ține minte.
Am privit-o îndelung apoi mi-am îndreptat atenția la sol. Era acoperit cu zăpadă albă și fină. Cu gândul i-am scris numele în zăpadă, ca să-l țin minte. Dar nu-l mai știu: Soluz, Solaz?

Înțelepții

Filtrând o parte din gândurile săptămânii am rămas cu o esență:
Un ateu care știe în viață exact ce dorește este mai aproape de adevăr decât 10 filozofi și 10 spirituali.
Nu despică firul în patru și nici nu așteaptă minuni de la o ființă care nu se vede. El pune mâna și își face. Creează.
Mi-a plăcut mult o povestioară din Upanișade. Un împărat a chemat la el 10 înțelepți și le-a spus că celui mai înțelept dintre ei îi va dărui o cireadă de vaci.
Înțelepții au început să discute între ei cum să facă să afle care-i mai înțelept și ce criterii să folosească. Unul ședea în afara discuției, urmărind-o până la un punct, apoi se ridică și declară că el este cel mai înțelept dintre toți.
Împăratul poruncește argatului să aducă cireada și să o dea omului cu pricina.
Rumoare între înțelepți, indignare despre nerușinarea celui autodeclarat. Îl întreabă că pe ce se bazează când spune că el este cel mai înțelept dintre toți cei zece. Nu sunt mai înțelept decât domniile voastre dar aveam nevoie de vacile acelea răspunse împricinatul.
Adică,vorba lungă sărăcia omului. 🙂 Când știi ce vrei, taci și faci.

Boschetar

Am câteva chestii, mărunțișuri de procurat din centrul orășelului. Vremea nu-i deloc ademenitoare pentru o plimbare pe jos așa că, mă hotărăsc cu greu să pornesc, gândind că peste 20de minute iau mai bine autobuzul.
Trântesc pe mine blugii, un tricou, puloverul bej (mai am unul tot bej da nu ăla ci ălălalt), mă arunc în nelipsiții bocanci maro și iau scurta de bumbac tot maro, dar alt maro. În spate arunc rucksacul roșu și pe umăr poșeta maro. Tot aia din totdeauna.
Mai sunt 15 minute până ar veni autobuzul dar nu am răbdare să aștept așa că urc dealul pieptiș cu ajutor din spate, rafale de 60km la oră, de vânt.
Merg la bancă, apoi la piață, la drogherie, la brutărie.
Am umplut rucksackul și o plasă de pânză și mă pun pe drumul spre casă. Pe lângă sala de concerte trecând, mă privesc în uriașele ferestre. Adunată puțin de spate sub greutatea cumpărăturilor (deși nu-s multe la 1,58 de persoană fiecare detaliu în plus face ceva), îmbrăcată alandala și cu părul cărunt și vâlvoi de la vânt, arăt ca o boschetară perfectă.
Râd, căci mă întorc cu gândul la brutăria de curând vizitată și de vânzătoarea bulversată de apariția mea la tejghea. Discuția de vânzare-cumpărare a decurs amabil de ambele părți dar vedeam în ochii ei contrariați că încerca să mă încadreze într-un sertar de ea cunoscut și nu reușea. Aparența în mare lăsa impresia de boschetar. Și-ar fi șezat pe față repulsia și disprețul dar nu putea căci vorba mea civilizată, calmă și respectuoasă, ținuta naturală și autodeterminată, o împiedicau.
Mă privesc din nou în ferestrele sălii de spectacole și râd. Îmi iubesc imaginea și îmi iubesc oamenii, îmi iubesc sistemul cu toate bubele lui.
Arunc ochii pe cerul negru ce stă să plouă, vântul nebun îmi spulberă șuvițele cărunte și stau o clipă în nedumerire. Să aștept autobuzul juma de oră sau merg pe jos 15 minute? Dacă vine potop de ploaie? De mă udă, mă usc că am vreme. Azi am liber. Un gând îmi spune că nu va ploua și n-am decât să merg pe jos.

Strajă

De strajă stau la poarta minții mele
Căci pe acolo-i drumul către Cer
Și tare mi-e că toată astă dramă
O glumă e și nicidecum mister.

Mereu AM fost aici, dintotdeauna.
Și eu acolo-am fost mereu
Un cerc de foc și sâmbure de viață
În palma caldă a lui Dumnezeu.

Sunt EU, sunt eu și Eu
-Ce pe cărare suie-n Paradis-
Corabia cu pânzele umflate
De vânturile acestui mare Vis.

Robinetul

Voi încerca să explic în următoarele articole, cum văd eu unele lucruri.
Am vrut să las pe mâine articolul dar am înțeles că NU mâine ci azi, acum.
Am sau sunt în cap un robinet cu trei poziții. La poziția zero, debitul de apă este maxim căci orificul robinetului se potrivește perfect cu cel al țevii de alimentare.
Întorc robinetul spre stânga(trecut), debitul de apă se reduce simțitor funcție de cât stau cu el așa, uneori până la zero apă.
Revin cu robinetul spre dreapta trecând prin zero mă întorc spre viitor, unde debitul de apă se obturează din nou.
Câți dintre noi stau cu gândurile doar în zero și cât timp. Ori suntem la dreapta ori la stânga. Deci legătura cu izvorul este mai tot timpul întreruptă sau limitată simțitor.
Ne uităm cu mirare la copiii mici, câtă energie au să se joace că uneori ne exasperează. Ei nu au încă un trecut la care să se întoarcă mereu și nici gânduri și planuri de viitor.
Tot undeva în biblie scrie că să fim iar copii. Aceasta poate fi explicația.
Când robinetul este deschis la maxim, adică în zero, veți vedea că din spațiul al doilea „ a ști” prin fanta din membrană se înghesuie inspirația, obligată să treacă prin fantă face presiune și se materializează în gând, gânduri care formează un proiect care urmează a fi materializat într-o casă, masă, etc.
Restul imens de energie care nu trece prin fantă și nu se materializeaază susține cu energie proiectul spre materializare, creează conjuncții și simultaneități, legături subtile care cum spuneam sprijină materializarea gândurilor condensate.

Aproape

Gândurile de peste zi s-au condensat cristalizându-se spre seară. Zâmbeam la ideea că peste mulți ani, oamenii viitorului vor râde știind că noi azi ne ciondăneam pe tema că există sau nu există, numidu-le pe cele ce nu se văd „paranormal”. De fapt totul poate fi explicat tehnic, rațional.
Din cauză că rațiunea este foarte îngustată și îmbâcsită cu povești romantice despre Dumnezeu și Zei și etc., toată construcția explicativă se bazează pe emoțional și nu pe logică și tehnică, nu putem înțelege decât în planul dat de spațiu-timp. Țin minte că într-una din zile un „gând ” îmi zicea că dacă vrem să știm cine suntem să ne uităm la ce construim. În tot ce facem, construim părți din noi.
Am alunecat în spațiul din minte, primul, apoi în al doilea și în fragmente de timp toate planurile de vibrație (cu câțiva ani în urmă mie explicate în desfășurător, vezi „coloana infinitului” lui Brâncuș) s-au suprapus într-un plan 2d. Această perspectivă ar fi cea reală și este doar în punctul zero de timp și spațiu.
Am râs, înțelegând, și mi-am amintit din biblie un fragment pe care cred că Isus îl zicea „adevărat vă spun că Împărăția Tatălui este mai aproape de voi decât degetul vostru mic de la picior”. Cam așa cred că sunau cuvintele.