Sunt bogată

Am privit în urmă. Încerc să-mi amintesc cum am făcut să ajung aici și acum.Dacă ar trebui să fac un manual de spiritualitate cu technici și pași, nu aș fi în stare.
Am pornit pe drum luând foarte în serios și cuvânt cu cuvânt ceva citit într-un psalm cum că dacă Dumnezeu mă ține de mână, de cine am a mă teme?
Am umblat pe dalele ce străbat mlaștina cu „voioșina” omului prost pentru că nu am știut că nu toate sunt stabile.
Am călătorit la nașterea Universului, am fost la Porțile cerului, am fost în buzunarele din astral unde se adunaseră sufletele celor sinuciși, m-am luptat cu energii necunoscute, am vizitat planete extraterestre, am vorbit cu extratereștrii, am discutat cu îngeri și arhangeli, cu demoni, am întâlnit oameni remarcabili, deschizători de drumuri, l-am avut tovarăș pe oxalany, pe vremea aceea un baby-dragon mic și negricios, care acum este un uriaș blând, alb, am călătit pe spatele lui ondine, frumosul unicorn alb și am căzut de pe el căci eram pe atunci prea grea ca să pot urca acolo unde avea el casa, m-am pierdut și m-am regăsit de fiecare dată prin hățișurile vieții.
Ar spune unii că sunt nebună? și ar avea dreptate dar cât de bogată sunt! Ce bogăție de viață las în urma mea! Și câtă frumusețe!
Sunt bucuroasă și recunoscătoare!

Anunțuri

Compasiune

Cititorii mai vechi știu că dealungul drumului m-au însoțit nu numai oameni ci și ființe anorganice, îngeri, în funcție de tema ce era de prelucrat.
De vreo cinci ani mă însoțește Îngerul Compasiunii. Atunci când a venit l-am întrebat de ce?, iar el mi-a răspuns liniștit așezându-se lângă mine, că voi vedea la momentul potrivit.
De atunci am avut foarte des nevoie de sfatul lui.
Ieri mi s-a făcut clar că deși izvorâtă din iubirea necondiționată, compasiunea nu este o emoție sau un sentiment ci un instrument indispensabil și vital, pe drum.
Pun articolul în categoria „bucurie și recunoștință” deoarece sunt bucuroasă și recunoscătoare din adâncul inimii pentru tot ajutorul și toată însoțirea, sfaturile și îndrumările multor ființe pe drumul anevoios și periculos ce l-am urmat.

Pe dealul ce lin coboară, în orașul așezat pe munți și văi, mergeam agale. În spate am rucksacul roșu, așa cum îi stă bine unei fete. În partea dreaptă pe umăr atârnă plictisită poșeta. Merg mai cu plăcere la cumpărături mici cu rucksacul decât cu plase.Urcușurile și coborâșurile aici sunt mai pronunțate și mi-e mai comod așa.
Este o zi senină, cu nori puțini, soarele primăvăratic mângâie creștetul capului.
Strigăt! Tresar! Ciulesc urechile. Din nou un strigăt! Tresar din nou și zâmbesc.
Ridic capul să-l caut pe cer. Piiiuuuu! Nu-i unul, sunt doi.
Cobor încă ceva metri și mă postez pe trotuar între două case care mărinimoase lasă loc unei priveliști întinse la malul Neckarului Vechi. Valea formează un fel de cazan, gazdă bună curenților termici ce sunt folosiți ca tobogan de cei doi șoimi.
Le urmăresc cu gura casă zborul, planarea elegantă. Se ocolesc, se apropie, parcă într-un dans. Nu știu ce fac, curte sau ciondăneală dar nici nu interesează. Este așa de frumos.
Piiiiuuuuu! Strigătul sparge cerul, îmi străpunge ca un fulger ochii, se adună în mănunchi în gât ca mai apoi să se răsfire prin umeri în brațe. O parte trăsnește în inimă și pentru o fracțiune de secundă parcă nu mai primesc aer, de fericire.
Se învârt și se lasă purtați de curenții de aer până ajung sus-sus că abia îi mai văd, apoi unul se aruncă spre vale cu aripile pe jumătate adunate glisând elegant apoi își deschide brusc aripile și formează o curbă în sus ce-l aruncă din nou în înaltul cerului. Celălalt se aruncă precum o săgeată cu aripile complet adunate pe lângă corp. Mă uit la el cu aceeași privire neagră și concentrată de șoim, sprâncenele mi se împreunează sever, vântul îmi șuieră la urechi sălbatic și adrenalină țâșnește până în extremități. La cam 100m de pământ deschide brusc aripile care sub perina aerului fac un flup! și-i aruncat în sus, apoi dansul urmează relaxat și elegant ca înainte. Îmi vine să râd în hohote, sub cerul albastru fără nori, ziua în amiaza mare, pe trotuarul singuratic între cele două case din orașul de pe văi și munți.

Ziua a început ok, apoi s-a așternut o tensiune, un tremur, o vibrație a întregului corp. Sunt neliniștită, neliniște inexplicabilă, fără motiv.
Îmi amintesc că 2016 avea un motto: nu aduce anul ce aduce ceasul și mă gândeam la ce motto ar avea 2017. Aștept prin perdeaua stropilor de apă caldă sub duș…
Vine un pachet informațional complex pe care încerc să-l descâlcesc, să-l aleg ca să dea un sens.
Mă gândesc să-l traduc,o parte din pachet, astfel: deschideți ferestrele să vă intre primăvara în suflet, dar sunt corectată „deschideți ușile să vă iasă primăvara în viață”.

2017

Am mulțumit Geniului anului 2016 și am încercat să-l contactez pe cel din 2017. Pregătită să merg la magazin pentru mărunțișuri, nu mi-a ieșit intenția dar pe drum contrar frigului colțos, am râs într-una, oamenii ce i-am întâlnit au fost veseli și binedispuși.
Revenind în căldura apartamentului, Geniul anului ce trece mi-a reapărut râzând cu o privire sclipitoare argintie. Mi-a făcut un semn de rămas bun și a plecat. Motoul său a fost: nu aduce anul ce aduce ceasul. Ce adevărat! Pe ultima sută de metri s-a realizat pentru familie visul unei case încăpătoare pentru toți. Mulțumesc.
Geniul 2017 a apărut brusc într-o lumină aurie. Este feminin, copilăros, vesel, dansează într-o rochiță de culoare bej, brodată cu flori de aceeași culoare. Părul abia se deosebește de culoarea rochiei, lung, împodobit cu o cunună din flori. Dansează și împrăștie abundență, voioșie, ușurătate. Din fundal se mai strecoară abia sesizabil câte-o tristețe și o grijă dar neimportante.
Înțeleg că prima jumătate a anului va fi plină de șanse ce abia așteaptă să fie preluate și materializate. După prima jumătate anu va fi o târă mai încâlcit dar mai liniștit. Or fi câteva probleme de pus la punct.

Ani

Azi se încheie pentru mine un an bogat. Am fost dăruită cu iubire, cu oameni frumoși, cu bucurii și împliniri de dorințe după prioritățile Cerului. Sunt recunoscătoare și tare bucuroasă. Mulțumesc Spiritului Anului 2016 și întâmpin cu drag și bucurie Spiritul Anului 2017. Așa cum fiecare secundă, minut, oră, zi are un Spirit ce-l guvernează, la fel și anul.
Doresc din inimă prietenilor blogului și omului Smaranda,An Nou Fericit și Rodnic.