Îi de bine

Terminasem de măturat și aranjat în camera de zi. Cu mâinile în șolduri trag o privire panoramică. Îi Ok. La mine nu poate fi perfect o curățenie căci încep, da se răsuflă pe undeva hărnicia. Mă dezumflu repede. De aia zic „îi ok „.De dimineață parcă mă aflu într o meditație continuă cu ochii deschiși, gânduri puține și leneșe mișcările lente.
Soarele pătrunde în cameră blând împletindu-se cu răcoarea dimineții, liniștea duminicii și câteva triluri de păsărele, un croncănit de cioară și un țipăt de uliu.
Realitatea din jur este cristalină, clară și imi dau seama că am schimbat petspectiva, adică mi-a alunecat punctul de asamblare ( pt cunoscători).
Dragostea se dilată și se dizolvă în pacea originară și plutesc în sentimente ce nu știu a le reda. Le avem în noi înscrise din veșnicii dar nu le putem accesa.
Peste realitatea de cristal se așează alt plan. Acela gri deschis. Deasupra ochilor plutește un fragment de rețea ca o insulă plutitoare în nimic. Știu că este formată din iubirea care ne unește pe noi membrii familiei.
Acea dragoste originară pe care, palid, încercam mai-sus să o explic.
În viziune era inclus și un pachet informațional: rețeaua veche complet dizolvată. Rețelele noi se manifestă prima dată fragmentat în jurul celor treziți și celor din jur, apoi cu timpul se vor lărgi, înmulți și racordat, uni într o singură rețea planetară, nouă, adevărata, binecuvântata.
Apoi toate au dispărut. Realitatea era la fel de mată ca deobicei, ziua a continuat normal, în inimă mi-a rămas blândețea și încrederea că va fi bine.
Azi sunt când sus când jos. Emotional la suprafață instabilă pe interior calmă și liniștită. O dată mă bucur apoi iar mă ia cu depresii.
Va fi bine. Pentru toți. Cândva. Poate mai apuc să văd.

Reclame

Grație 2

Era așa ca și cum după o perioadă lungă de cer înnorat, vezi prima rază de soare.
Am încercat să prelungesc cât mai mult momentul. Cu cât țineam mai mult de el, cu atât mai repede se dizolva. Am repetat în gând ” draga noastră „, de nenumărate ori. Cu fiecare dată, gândite, cuvintele erau mai goale și cu cât gândeam mai mult la cele trăite, cu atât mai tristă eram. Fiecare gând mă îndepărta de momentul acela.
Iată deci cât se poate de clar că gândurile ne scindează și ne îndepărtează de noi.
Cu cât vrei mai mult să ții de ceva cu atât de puțin poți să reții.

Grație

Mi se „vorbește ” cu draga noastră, cu atâta duioșie și blândețe , cu dragoste. În aceste două cuvinte sunt incluse toate meritele dobândite dealungul vremilor, admirație și bucurie blândă. Care merite? Nu știu să spun, că nu reiese dar blândețea și duioșia știu că sunt înscrise în sufletul român ( nu știu care este numele lui adevărat că românia pare să fie un nume împrumutat, dar nici dacia), îngropate tare adânc de molozul istoriei și la care sper că ne vom întoarce.
Vibrez de dragoste și plâns de bucurie mă inundă.
Draga noastră.

Mulțumesc

Orice cuvinte aș folosi pentru a descrie surpriza și recunoștința din inimă, sunt inexpresive.
Cărticica de versuri am primit o cadou în ediție limitată.
Am aflat că la ea s-a lucrat cu viteza Spiritului, cu dragoste și aproape gratis. Cu inimă și bucurie fiecare și a adus aportul.
Dacă mai vine și spune careva că țara sufletului meu este de căcat, îl plesnesc peste gură.
Deschideți ochii să vedeți cât sunteți de frumoși!
20180801_101931

Binecuvântat

În liniștea dimineții, prin ferestrele deschise, răcoarea nopții trecute mângâie tandru și proaspăt.
Cu cartea pe genunchi adâncită în bucuria cititului unei cărți frumoase, ascult cu celelalte simțuri ciripitul păsărilor, mă las pătrunsă de valurile rezonante provocate de dangănul clopotelor de ora 9.
Aerul se unduiește molcom, viu, albăstrui încărcat de fericire și pace.
Toate acestea se unesc cu bucuria ce izvorâște din interior și mă poartă într-o plutire tandră.
Sunt binecuvântată într-un acum binecuvântat.