„Pe poteca cunoaşterii poate umbla doar războinicul, căci el poate menţine în echilibru spaima de a fi om cu minunea de a fi om.”, mai spune Don Juan.

Anunțuri

Călătorie la Ixtlan

Nu mă mai gândisem demult la Castaneda şi cele citite din câteva cărţi de ale lui printre care şi cea din titlu.
Vinerea trecută mi a apărut în gând exact finalul. Dacă citiţi cartea veţi şti care final.
Cert este că de oamenii agresivi te poţi apăra mai uşor decât de cei blânzi, veşnic suferinzi și mereu de ajutat şi alinat.
Ps: Mulţumesc adeseori în gând celor care la momentul potrivit mi au tras câte un picior în cur ca să pot să ies din rolul de zână şi veşnic victimă nevinovată.

Mintea minte

Cititorii mai vechi știu că aveam cam 10 ani când mă fascina mintea omenească și am dorit să studiez psihologie, sperând că voi descoperi misterul formării gândurilor.
Nu am reușit să pun în aplicare planul dar probabil că-i mai bine așa. Am rămas cu acea curiozitate mai ales că de copil vedeam mirată că oamenii nu se comportă normal. Adică mie nu mi se părea un comportament normal.
De când mă știu, observ.
Într-una din zile am descoperit ceva ce m-a lăsat fără grai.
Persoana aceea a avut o copilărie nasoală, bătaie, severitate din partea părinților, pedepse exagerate și pentru frații cei mai mici de care trebuia să se ocupe.
Cândva, plină de… să nu zic ură, dar de ranchiună, folosind energiile sumbre ale acelor emoții, a luat o hotărâre cât se poate de uluitoare.
Voi fi nefericită toată viața și cu nefericirea mea voi oglindi vinovăția voastră.
Căci ce nefericire mai mare pentru părinți poate fi, decât nefericirea și neîmplinirea vieții propriilor copii!
Cândva acea hotărâre luată la negru s-a ascuns atât de dibace în interior că nu mai poate fi găsită.
Am rămas mască.
Am mai văzut copii care din ranchiuni bagatele încercau și uneori reușeau să se sinucidă din aceeași motivație: să-și pedepsească părinții pentru întreaga viață.
Perversiunea minții străine este cu adevărat măiastră.

Vorbeam cu un domn tânăr. Despre serviciu, discuţii, controverse, etc.
Aflasem ce zicea un alt personaj şi am fost curioasă ce i-a răspuns.
-Şi tu ce ai spus? am intrebat.
-Nimic. Am plecat.că dacă te bagi în discuţie cu un nebun, oamenii nu vor putea face diferenţa.

Funcţii

Aşa ca în visul mai înainte povestit, fiecare organ este un organ cu funcţii anatomice specializate dar şi spaţii ca într o clădire. Când îi bai cu un organ preiau obligaţiile anatomice, celelalte. În cazuri grave probabil că mai greu sau deloc.
Inima atâta timp cât creierul este în ceaţă, preia unele atribuţii ale minţii şi se manifestă prin intuiţii. Odată curăţat capul, inima îşi reia pe deplin funcţiile pentru care a fost prevazutā.
În spaţiul ei, templu ce adăpostește germenul vieţii, păzit de flacăra sacră, funcția de transformator de energii pe verticală şi orizontală. Inima spirituală se află în coşul pieptului, puţin defazată de organul anatomic şi din perspectiva mea arată ca două roţi de căruţă, fără spiţe, dintr un material nobil parcă tapiţat cu diamante, rubine, safire. Când funcţioneazã normal, roțile se învârt în direcţii diferite perpendicular una în alta, concentrice fiind.
Inima planetei arată la fel.

Ce am mai aflat în ultima vreme( din experiența personală) :
-alcoolul scade spontan vibraţia corpului. Este o invenție genială ca să menţină corpul în ignoranţă şi suferinţă.
– de ce se bălăngăne evreii şi musulmanii în rugăciune. Este o amintire de pe vremea când spiritele aveau mai mult acces la corp. Această mişcare era una de predare a conducerii spre spirit, acesta coborând recalibra(un fel de update) corpul.

Viitorul

Clădirile româneşti vor fi cel mult cu 3 etaje, chiar şi cele oficiale, vor reveni la simplitatea tradiţională de o modestie elegantă. Se va folosi mult lemn şi lut, care vor înlocui pe rând betonul şi fierbetonul. Acoperişurile cu înclinații domoale ca să stea mai puţin în calea vântului, vor fi înverzite.