Păcatul

Ultimele zile au fost foarte grele. Sursa urii, a emoțiilor negative putea fi locuința veche, sau un atac psihotronic sau de altă proveniență.
Partea bună este că am putut să observ că vine dinafară și se așează ca o cămașă de forță începând cu capul care dă drumul unui ciclon de gânduri și suferințe ce nu pot fi oprite.
Păcatul vine din exterior, se infiltrează cu timpul și se dorește materializat.
Astfel suntem sclavii emoțiilor indiferent că bune sau rele. Aproape că nu avem nici o șansă să le evităm. De aceea cred că toate filozofiile vechi îndeamnă la căutarea în interior a ființei incorputibile și exersarea întreruperii gândurilor.
Din acest punct de vedere, omul este o victimă.

Se lucrează

Anul acesta a fost până acum, un an în care am aruncat gunoaie.
De la locuința veche plecați am aruncat o grămadă de mobilă , electrice și altele multe adunate.
Apoi la casa „nouă” am avut iar o grămadă de gunoaie și încă nu am terminat.
Ieri am fost la vechea locuință să demontăm și să aruncăm din apartamentul mamei soacre.
Nu vă vine să credeți câtă murdărie se adună într-o viață de om. Cu fiecare mobilă ce o demolezi, energiile și emoțiile stocate pe la colțuri și în material sunt copleșitoare. Așa că ieri, am fost toți înnebuniți, nervoși, stresați. Eu mi-am luat o încărcătură serioasă de ură și ranchiună la care am de mestecat.
D-aia… o pauză de net pe o perioadă nedeterminată.
Nu sunt ok.

Musai

În concluzie a ceea ce am scris în cei aproape trei ani de blog, trezirea spirituală nu este o opțiune și nici un moft spiritual sau o modă new age ci o necesitate stringentă, un musai-musai cât se poate de real.
PS: când îmi permite timpul voi șterge unele, multe, articole neimportante și cu ele vor dispărea și unele eventuale comentarii vechi.

Înșiruire de

… cuvinte.
Am senzația că trebuie să explic ce înseamnă pentru mine expresia de mai sus, folosită pe unul din blogurile prietene.
Foarte probabil că m-am născut cu ceva care unii ar numi defect. Este vorba de înțelegerea unui text.
De exemplu nu pot citi cărți sau etc…. care nu au aceeași frecvență și curgere emoțională cu propria mea frecvență.
Pentru ca să supraviețuiesc la școală, am învățat foartă multă materie pe de rost.
Expresia nu s-a vrut una care să aducă prejudicii textului în sine sau persoanei care a scris-o.
Dacă textul nu-mi transmite telepatic imagini și emoții, pentru mine nu are sens și indiferent de câte ori îl citesc, rămâne în întuneric.
Este și un motiv pentru care de fiecare dată când am în față un act oficial sau o scrisoare oficială, prima dată văd negru și transpir de groază. 🙂

Furtuna

Vine furtuna! zice visul acela lipsit de emoții. Una scurtă în două reprize dar devastatoare.
Se recomandă ghemuirea, pitirea, ca să nu dăm spațiu furtunii să ne ia pe sus.
Este vorba de implicarea emoțională în evenimentele ce s-ar putea să se desfășoare.
Eu sper că a fost doar un vis aiurea.
În altă ordine de idei, o scurtă vacanță. Mergem să ne facem că pescuim.
Vremea se anunță pe net, și șe și șe. O țâră de soare, o țâră de ploaie.

Drumuri

Ședeam în tren, cu ochii pe fereastră scrutam cerul căutând imagini în nori. Mi-am dat seama că de multă vreme nu am mai găsit imagini clare. De o vreme, norii sunt pur și simplu nori.
Am deviat spre căi de ascensiune, drumuri pe care le facem spre trezire spirituală. Mi-am amintit de diverse chestii citite: drumul vrăjitorului, al tigrului, al creștinului, al….
Am ajuns la: nu există drumuri. Am râs încetișor în barbă și am ridicat din umeri abia perceptibil gândind la numele blogului. drumuldinmine…

Am rămas cuplată pe Einstein.
Rotițele merg, se învârt, ajung la următoarele:
cu cât materia este mai înalt vibrantă cu atât devine mai ușoară, nu mai răspunde la fel accelerației gravitaționale și legilor fizicii clasice dar… își mai păstrează forma?
Probabil că da, atâta vreme cât observatorul o menține?
PS: Azi, „înâlțarea„ cu corp mi se pare plauzibilă și basmele cu Isus-umblat pe apă, apariție în corp și înălțările la cer- dezbrăcate de miracolul religios îmi sună normal. Îi posibil dar nu-i musai. 🙂