„calatorul de la han”..

il separatio

ce mai faceti voi si… calatorul care a uitat sa plece?

bun hanul de tine asa oaspeti de seama.. nu?

🙂 ce farmec, ce povesti, ce explicatii si pareri au calatorii care vorbesc cu… alti calatori aflati in alte hanuri apropiate, zic..

Vezi articol original

Anunțuri

infrangerea egoului – aspecte

il separatio

in toate sistemele care asigura libertatea omului regasim lupta cu egoul. omul de unul singur rareori biruie singur. are nevoie de ajutor din afara fie om fie alta entitate, fie tehnica/sistem.

de ce e dificil de „infrant” egoul?

sa ne uitam la cateva caracteristici.

egoul se identifica cu tine. vorbeste ca tine, traieste ca tine, se exprima prin tine, are mintea proprie, trairi proprii. daca si tu te identifici cu el este practic tu.

este ca un mulaj pe/in tine. te misti tu se misca si el.. gandesti tu, fuguta si el cu ganduri/dialog interior.. mintea cu care gandesti este a egoului. o poti stapani o vreme adica cateva momente scurte.

cum sa lupti cu tine? greu. daca folosesti forta bruta nu vei reusi decat sa creezi conflicte interne care vor duce la boala. e nevoie de tehnica sau energie.

egoul are grija sa mentina nivelul de energie cat sa…

Vezi articol original 698 de cuvinte mai mult

Am obosit să mai controlez totul

Lover of life and creation

Am învățat (sau mai bine zis mi s-a întipărit în subconștient) încă de la o vârstă fragedă, că bărbatul e dușmanul nostru, este o ființă care folosește femeia, care ne aduce multă suferință și chiar și în cel mai bun caz este doar un rău necesar. Mintea mea nu prea a crezut în asta niciodată și parcă am încercat mereu să dovedesc contrariul, dar uite că acum realizez, că programul asta funcționează în subconștientul meu și îmi afectează deciziile, comportamentul, sentimentele, raportarea la bărbați și practic toată viața. Și din nefericire sunt doar una din miile sau chiar milioanele de femei, care sunt afectate de tiparul acesta tembel. Dar de unde vine? Din durerea altor milioane de femei, care au trăit înaintea noastră. Femei, care au avut drepturile confiscate și feminitatea reprimată. Femei, care au depins în totalitate de bărbați, femei asuprite, maltratate, folosite și violate (aproape) de fiecare dată…

Vezi articol original 1.183 de cuvinte mai mult

Lumea așa cum o știm noi s-a schimbat și nu mai există cale de întoarcere – 6 predicții

Daniel Gaucan-Traitor si Spirit Liber

lumea
Doar cu 5 ani în urmă, am pășit printr-un portal în necunoscut – un loc unde conștiința umană nu a mai fost până atunci. Au fost persoane care se îndoiau, sceptice cu privire la procesul de ascensiune, însă aceasta este aici, se întâmplă… Este aici, acum, și nu mai există cale de întoarcere.
Această nouă energie este una atotcuprinzătoare, omniprezentă și imposibil de negat, chiar și pentru aceia care încearcă să facă acest lucru. Conștiința umană nu a fost ridicată la un asemenea nivel niciodată în toată istoria acestei planete. Pământul și locuitorii săi sunt pe cale de a schimba natura populației umane la un asemenea nivel, încât societățile vor fi de nerecunoscut în mai puțin de 50 de ani de aici încolo și nimic nu poate schimba acest lucru.

Imaginați-vă că la radio ar cânta același cântec toată viața voastră. Acela ar fi tot ceea ce ar rezona. Pământul…

Vezi articol original 2.700 de cuvinte mai mult

Joi

O zi interesantă.
De dimineață emoțiile se țin lanț, minuscule, repezi, sufocante.
Frică.Mi-e frică. Mă plimb prin casă ca leul în cușcă. Abia peste două ore reușesc să o transform. În urmă rămâne un corp obosit și funcționez cu frâna de mână trasă.
Emoțiile ca acelea când trebuie să spui o poezie pe scenă , rămân aproape toată ziua. Neplăcute dar nu groaznice.
Spre seară observ cu surprindere o energie compactă ca un zid, ce se îndrepta spre mine. Era iubire. Sub forma asta nu m-am întâlnit cu ea. Părea că este trimisă de la o persoană pe care însă nu am recunoscut-o. Mă apasă pe piept. Deobicei sunt permisivă dar azi sunt eu însămi un bolovan. Așa că în loc să îi permit să treacă prin mine o las să mă împresoare. Este gri. Îmi pică fisa: subconștientul este gri. Un subconștient plin cu iubire și așa de compact, aproape material. Pentru mine este ceva nou. Toate astea se combină cu presiunea atmosferică; se adună norii după trei zile de căldură.
Mă așez pe canapeaua de pe terasă, o mână stă pe genunchu, celaltă sprijină în cot și în degete, capul. Închid ochii și pătrund în întunericul de sub pleoape, încerc să-mi dau seama al cui subconștient mă vizitează. Undeva departe o siluetă. Nu-mi dau seama a cui.
În partea stângă, pe verticală, luminițe se aprind și se sting. Parcă ar fi clapele unui pian.
Hă!? Ce interesant! Oare ce-o fi?
Râd! Păi la cap în partea stângă, înșirate erau degetele de la mână. Impulsuri electrice. Nu mă plictisesc.

ÎNŢELEPCIUNEA UNEI MINŢI SĂRACE

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

Într-o zi îmi intră în birou o doamnă cu doi copii-adolescenţi, un băiat foarte dezvoltat, uşor obez si o fată firavă, blonduţa cu nişte ochi albaştrii spălăciţi. Amândoi cu priviri răvăşite dar cu zâmbete ample. Doamna îşi cere scuze că va lipsi puţin dar a blocat cu maşina pe cineva în parcare şi că se întoarce imediat. Eu ramân cu cei doi tineri care păreau încantaţi, nevoie mare, că mă văd. Îmi salvez “munca” de pe calculator şi mă pregătesc să le ţin companie celor doi “musafiri” ai mei. Nici nu apuc să mă întorc spre ei că îl aud pe băiat

 – A murit nana Floarea!

Fata râde strident, baiatul râzând si el o împinge dezechilibrând-o

 – Taci tu!

 Eu încerc să continui o discuţie pe tema începută.

– Cine este nana Floarea?

– Cine o fost nana Floarea?!, că o murit, mă apostofează băiatul foarte serios. Da’ n-o…

Vezi articol original 517 cuvinte mai mult