Spaimă

O îngrijorare îmi spune că nu ne vom putea ridica împreună.
Atât sper, că în timp ce-mi cresc aripi să-ți pot veghea somnul.
Cu disperare îmi ancorez mintea în poarta Sfintei Treimi și strig:
-Vreau Puterea înapoi.Magia OMULUI LIBER.

Anunțuri

Somn

Atât mi-e de somn
Că aș putea îmbrățișa Pământul
Și l-aș pune sub cap.
Soarele ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Atât mi-e de somn
Că aș îmbrățișa Universul
Și l-aș pune sub cap.
Creatorul ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Atât mi-e de somn
Că l-aș îmbrățișa pe Dumnezeu
Și l-aș pune sub cap.
Nimicul ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Frumoasa

Doamne, cât ești de frumoasă
Toamnă,veștedă crăiasă!
Mantaua-ți cu crizanteme
Curge strălucind cu brumă,
Cu taifun de frunze moarte
Răsucești în diademe
Nori de ploaie și furtună.
În culori amețitoare
Mirosind a pământ reavăn,
Fuge aerul molatic
Mai domol sau mai sălbatic.
Stăm noi două la taclale
Și bârfim în mere coapte,
Păsările călătoare
Ce-au plecat în miez de noapte.
Mai vorbim de somnul vieții
Ce-i trezit acum în sud,
Nordul trage plăpumioara
Sforăind,parcă-l aud.
Soarele se-nclină galben
Printre crengile golite,
Razele-mi sărută părul,
Tâmple albe, obosite.
Pleoape veștede de veghe
Se închid ca și obloane.
„Toamnă dragă și frumoasă,
Numără-mi, de vrei, tu anii.”

Strajă

De strajă stau la poarta minții mele
Căci pe acolo-i drumul către Cer
Și tare mi-e că toată astă dramă
O glumă e și nicidecum mister.

Mereu AM fost aici, dintotdeauna.
Și eu acolo-am fost mereu
Un cerc de foc și sâmbure de viață
În palma caldă a lui Dumnezeu.

Sunt EU, sunt eu și Eu
-Ce pe cărare suie-n Paradis-
Corabia cu pânzele umflate
De vânturile acestui mare Vis.

Stare

Mă duc și vin când îmi doresc
Căci mi-e deschisă calea
Și binecuvântată-i toată întâmplarea
Atuncea când iubesc.

Mă duc și vin în brațele deschise,
Atât cât ochii mei cuprinde zarea
Pe care scrise stau ca stele, vise,
Ce-mi luminează starea.

Mai stau pe loc, când mă cuprinde jalea
Că-n față parcă se înalță munți
Și urmăresc cum mă cuprinde disperarea,
Apoi râd iar și iar umblu desculț.

Fantasme- ale nopții copii crescuți din ceață-
Se flendură năuce și-mi zdrențuiesc prin față.
Tresar câteodată și mă cuprinde spaima,
Apoi râd ușurată și se topesc din viață.

Mă duc și vin când vreau
Căci e deschisă calea
Și Spirit mânuiește întâmplarea…
De vreau să plec, de vreau să stau…

Somn ușor

Cuibărit sub plăpumioară,
Peste noapte trece-o vrajă,
Atârnați cum candelabre
Îngerași îmi stau de pază.

Mângâind, raza de lună
Se ițește prin perdele,
Cu-n sărut de „noapte bună”
Umblă singură-ntre stele.

Valuri calde cristaline
Mătură prin corpul rece,
Tot ce-a fost nimic de bine,
Până dimineața trece.

Ca un pui de gâsculiță
Sub pănuțele mămicii,
Piscuiesc mică-micuță,
Stând de vorbă cu piticii.

Stele stau se minunează
Prin tavan privind la mine,
Smărăndița parcă-i trează,
Parcă doarme? Dar e bine.

Șarpele

Un vuiet surd sfâșie zarea
Un zgomot mut, denaturat,
Fisura șarpelui- poveste,
Prin spațiu-timp debusolat.

Se crapă țesătura vremii,
Fisura fuge și prin noi,
Căzuți atlanții cată calea,
Acum sunt prinși în mult noroi.

Pe vremea când făceau ca zeii,
Construcții-gând, implementat,
Căzură în adâncuri sumbre
Cu tot cu obiect creeat.

Înfofoliți în armuri grele,
Ei cată-n funduri de neant,
Să-nchidă tulburarea ruptă
Reparând falia gigant.