Fulger întrupat

de la Sora 3

Are doar un părinte acest pământ.
El se numește OMUL și el e sfânt.
Câtă zădărnicie!… Din trupul ce s-a rupt,
Se vor întoarce-acasă bucățile de lut.
Da, s-a stins demult lumina din nobilul trecut…
Așteaptă și-o să vină un fulger întrupat
Și-o să aducă-n casă lumina de-altădat.

Întoarce-te, te uită, ce vezi în depărtare?
O lume obosită sau soare ce răsare?
Mă-ntorc, văd doar lumină, nimic nu ni s-a luat.
A fost dintotdeauna, de când ea ni s-a dat.

Grăunte de-ntuneric, să pleci din CASA mea!
M-ai năucit, aievea să nu mai pot vedea.
Curată ești lumina ce te deschizi în mine
Mă faci să văd lumina din sufletul ce vine.

Vor fi venind din lume copiii cei pribegi
Și vor aprinde focul în inima de Regi!

Reclame

Urme

Scalzi pământu’n bucurie?
Sau îl lași din timp să știe
Că-l urăști, că nu mai vrei
Să-i fii ancoră-n lumină
Stea strălucitoare plină.

Apoi, când te uiți în spate,
Lași o țâră de dreptate?
Lași un dram de bucurie
La urmașii tăi să fie
Plapumă de cer și stele,
Drum deschis spre fericire
Ce-i pavat cu floricele?

Sau le lași spini pe cărare,
Spini din lacrimile tale
Că-i umblat fără de spor.
Lași în urmă numai dor,
Ură și amărăciune
C-ai umblat degeaba-n lume?

Apoi dară că-i așa
Inima de ți-ar fi stea
Călăuzitoare, plină
De foc alb și de lumină,
Ai lăsa în urma ta
Cărare plină de soare
Urmă călăuzitoare.

Invers

Vai sãracul pui de om
Stã blocat pe un electron.
Gravitaţia doar râde
Cãci se nvârte n jur de stea
Şi l aruncã nu ştim unde
La o margine sã stea.
Umblã n spaţii uriaşe
Un foton cu informaţii
Cum nucleul nu e mic;
De ţi arunci privirea n el,
Cresc spre infinituri, spaţii.

Şi ca sã mi întregesc versul,
Un atom este mai mare
De cât însuşi universul.

Spaimă

O îngrijorare îmi spune că nu ne vom putea ridica împreună.
Atât sper, că în timp ce-mi cresc aripi să-ți pot veghea somnul.
Cu disperare îmi ancorez mintea în poarta Sfintei Treimi și strig:
-Vreau Puterea înapoi.Magia OMULUI LIBER.

Somn

Atât mi-e de somn
Că aș putea îmbrățișa Pământul
Și l-aș pune sub cap.
Soarele ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Atât mi-e de somn
Că aș îmbrățișa Universul
Și l-aș pune sub cap.
Creatorul ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Atât mi-e de somn
Că l-aș îmbrățișa pe Dumnezeu
Și l-aș pune sub cap.
Nimicul ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Frumoasa

Doamne, cât ești de frumoasă
Toamnă,veștedă crăiasă!
Mantaua-ți cu crizanteme
Curge strălucind cu brumă,
Cu taifun de frunze moarte
Răsucești în diademe
Nori de ploaie și furtună.
În culori amețitoare
Mirosind a pământ reavăn,
Fuge aerul molatic
Mai domol sau mai sălbatic.
Stăm noi două la taclale
Și bârfim în mere coapte,
Păsările călătoare
Ce-au plecat în miez de noapte.
Mai vorbim de somnul vieții
Ce-i trezit acum în sud,
Nordul trage plăpumioara
Sforăind,parcă-l aud.
Soarele se-nclină galben
Printre crengile golite,
Razele-mi sărută părul,
Tâmple albe, obosite.
Pleoape veștede de veghe
Se închid ca și obloane.
„Toamnă dragă și frumoasă,
Numără-mi, de vrei, tu anii.”

Strajă

De strajă stau la poarta minții mele
Căci pe acolo-i drumul către Cer
Și tare mi-e că toată astă dramă
O glumă e și nicidecum mister.

Mereu AM fost aici, dintotdeauna.
Și eu acolo-am fost mereu
Un cerc de foc și sâmbure de viață
În palma caldă a lui Dumnezeu.

Sunt EU, sunt eu și Eu
-Ce pe cărare suie-n Paradis-
Corabia cu pânzele umflate
De vânturile acestui mare Vis.