Ritm

Pâscurelu delu
Nemţirâscuţelu
Damirotemicle
Romdelun.

Praselun devinctus
Mircodelagun
Sobriatedicus
Zumdesun.

Costavicedeus
Umsidanedocus
Praseliceturnus
Micurisantrocus.

 

Anunțuri

Invers

Vai sãracul pui de om
Stã blocat pe un electron.
Gravitaţia doar râde
Cãci se nvârte n jur de stea
Şi l aruncã nu ştim unde
La o margine sã stea.
Umblã n spaţii uriaşe
Un foton cu informaţii
Cum nucleul nu e mic;
De ţi arunci privirea n el,
Cresc spre infinituri, spaţii.

Şi ca sã mi întregesc versul,
Un atom este mai mare
De cât însuşi universul.

Spaimă

O îngrijorare îmi spune că nu ne vom putea ridica împreună.
Atât sper, că în timp ce-mi cresc aripi să-ți pot veghea somnul.
Cu disperare îmi ancorez mintea în poarta Sfintei Treimi și strig:
-Vreau Puterea înapoi.Magia OMULUI LIBER.

Somn

Atât mi-e de somn
Că aș putea îmbrățișa Pământul
Și l-aș pune sub cap.
Soarele ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Atât mi-e de somn
Că aș îmbrățișa Universul
Și l-aș pune sub cap.
Creatorul ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Atât mi-e de somn
Că l-aș îmbrățișa pe Dumnezeu
Și l-aș pune sub cap.
Nimicul ar răsări din urechea stângă
Și ar apune în dreapta.

Frumoasa

Doamne, cât ești de frumoasă
Toamnă,veștedă crăiasă!
Mantaua-ți cu crizanteme
Curge strălucind cu brumă,
Cu taifun de frunze moarte
Răsucești în diademe
Nori de ploaie și furtună.
În culori amețitoare
Mirosind a pământ reavăn,
Fuge aerul molatic
Mai domol sau mai sălbatic.
Stăm noi două la taclale
Și bârfim în mere coapte,
Păsările călătoare
Ce-au plecat în miez de noapte.
Mai vorbim de somnul vieții
Ce-i trezit acum în sud,
Nordul trage plăpumioara
Sforăind,parcă-l aud.
Soarele se-nclină galben
Printre crengile golite,
Razele-mi sărută părul,
Tâmple albe, obosite.
Pleoape veștede de veghe
Se închid ca și obloane.
„Toamnă dragă și frumoasă,
Numără-mi, de vrei, tu anii.”

Strajă

De strajă stau la poarta minții mele
Căci pe acolo-i drumul către Cer
Și tare mi-e că toată astă dramă
O glumă e și nicidecum mister.

Mereu AM fost aici, dintotdeauna.
Și eu acolo-am fost mereu
Un cerc de foc și sâmbure de viață
În palma caldă a lui Dumnezeu.

Sunt EU, sunt eu și Eu
-Ce pe cărare suie-n Paradis-
Corabia cu pânzele umflate
De vânturile acestui mare Vis.

Stare

Mă duc și vin când îmi doresc
Căci mi-e deschisă calea
Și binecuvântată-i toată întâmplarea
Atuncea când iubesc.

Mă duc și vin în brațele deschise,
Atât cât ochii mei cuprinde zarea
Pe care scrise stau ca stele, vise,
Ce-mi luminează starea.

Mai stau pe loc, când mă cuprinde jalea
Că-n față parcă se înalță munți
Și urmăresc cum mă cuprinde disperarea,
Apoi râd iar și iar umblu desculț.

Fantasme- ale nopții copii crescuți din ceață-
Se flendură năuce și-mi zdrențuiesc prin față.
Tresar câteodată și mă cuprinde spaima,
Apoi râd ușurată și se topesc din viață.

Mă duc și vin când vreau
Căci e deschisă calea
Și Spirit mânuiește întâmplarea…
De vreau să plec, de vreau să stau…