2018

Sunteți liberi! Sunteți Lumină! Străluciți!
Într-una din zile m-am trezit fredonând „într-o zi de sărbătoare vine bucurie mare„. Eu ca tot omu năcăjit și materialist m-am gândit imediat că însfârșit vine câștigu ăla la loto. Dar bucuria ce a venit cu ocazia paștelui ortodox român nu poate fi plătită în toți banii de pe planetă.
Este materializarea mottoului de mai/sus.
Nu am de gând să povestesc toată poveste ci doar ce reiese din ea. Povestea spune că Christosul a coborât să aducă oamenilor FOCUL VIU. A fost prins și răstignit.
Vă amintiți din alte mituri de Prometeu? Deci Christosul chiar dacă este numit altfel, nu este al creștinilor ci al lumii întregi.
Oamenii nu au știut că Prometeu este prins în lanțuri și nici ce dar le-ar fi adus acesta dacă îi reușea planul.
Isus le aduce cunoașterea și cheia. Cheia este iubirea necondiționată.
Oamenii se răzvrătesc, primesc cunoașterea, primesc cheia și cu ea descătușează pe Prometeu care le dă în sfârșit FOCUL VIU.
2018 începând cu Sărbătoarea de Paști, anul eliberării. Cheia este la voi.
Suntem liberi, suntem Lumină, strălucim.

Anunțuri

Robinetul

Voi încerca să explic în următoarele articole, cum văd eu unele lucruri.
Am vrut să las pe mâine articolul dar am înțeles că NU mâine ci azi, acum.
Am sau sunt în cap un robinet cu trei poziții. La poziția zero, debitul de apă este maxim căci orificul robinetului se potrivește perfect cu cel al țevii de alimentare.
Întorc robinetul spre stânga(trecut), debitul de apă se reduce simțitor funcție de cât stau cu el așa, uneori până la zero apă.
Revin cu robinetul spre dreapta trecând prin zero mă întorc spre viitor, unde debitul de apă se obturează din nou.
Câți dintre noi stau cu gândurile doar în zero și cât timp. Ori suntem la dreapta ori la stânga. Deci legătura cu izvorul este mai tot timpul întreruptă sau limitată simțitor.
Ne uităm cu mirare la copiii mici, câtă energie au să se joace că uneori ne exasperează. Ei nu au încă un trecut la care să se întoarcă mereu și nici gânduri și planuri de viitor.
Tot undeva în biblie scrie că să fim iar copii. Aceasta poate fi explicația.
Când robinetul este deschis la maxim, adică în zero, veți vedea că din spațiul al doilea „ a ști” prin fanta din membrană se înghesuie inspirația, obligată să treacă prin fantă face presiune și se materializează în gând, gânduri care formează un proiect care urmează a fi materializat într-o casă, masă, etc.
Restul imens de energie care nu trece prin fantă și nu se materializeaază susține cu energie proiectul spre materializare, creează conjuncții și simultaneități, legături subtile care cum spuneam sprijină materializarea gândurilor condensate.

Aproape

Gândurile de peste zi s-au condensat cristalizându-se spre seară. Zâmbeam la ideea că peste mulți ani, oamenii viitorului vor râde știind că noi azi ne ciondăneam pe tema că există sau nu există, numidu-le pe cele ce nu se văd „paranormal”. De fapt totul poate fi explicat tehnic, rațional.
Din cauză că rațiunea este foarte îngustată și îmbâcsită cu povești romantice despre Dumnezeu și Zei și etc., toată construcția explicativă se bazează pe emoțional și nu pe logică și tehnică, nu putem înțelege decât în planul dat de spațiu-timp. Țin minte că într-una din zile un „gând ” îmi zicea că dacă vrem să știm cine suntem să ne uităm la ce construim. În tot ce facem, construim părți din noi.
Am alunecat în spațiul din minte, primul, apoi în al doilea și în fragmente de timp toate planurile de vibrație (cu câțiva ani în urmă mie explicate în desfășurător, vezi „coloana infinitului” lui Brâncuș) s-au suprapus într-un plan 2d. Această perspectivă ar fi cea reală și este doar în punctul zero de timp și spațiu.
Am râs, înțelegând, și mi-am amintit din biblie un fragment pe care cred că Isus îl zicea „adevărat vă spun că Împărăția Tatălui este mai aproape de voi decât degetul vostru mic de la picior”. Cam așa cred că sunau cuvintele.

Gol

M-am simțit bine ieri, toată ziua. Ușoară, relaxată, gânduri extrem de puține. Un vas gol.
Azi m-am așezat cu ochii închiși din nou pe pat, așa cum am „văzut” ieri, cu degetele de la mâini (cel mare și arătătorul) împreunate, restul degetelor fac contact unul cu altul.
Acolo unde trebuia să fie corpul este un loc infinit, gol.
-Cu cine vorbesc?
-Cu tine însuți.
Deci vorbesc cu mine de una de alta. Cât timp? nu știu. În golul acesta apare în cele din urmă o imagine, este capul meu care iese dintr-o membrană ruptă. Mă grăbesc să ies din ou dar restul corpului este micuț și tare șod. Parcă are pe spate un fel de instalație cu rachetă.
Eu râde.
-Vezi dacă te grăbești?
Arunc imaginea din gol și revin la nimic.
Pe partea stângă a corpului sezând simt o mângâiere.
-Este cineva prin preajmă, pe interior sau exterior?
-Pe interior. Dar, de fapt exterior căci voi vedeți totul exact invers.Ceea ce numiți voi exterior este de fapt mic și pe interior; este ce vedeți voi mare și numiți macrocosmos. Ce numiți interior și microcosmos este de fapt pe exterior și este chiar foarte mare.
Încerc să-mi imaginez sau să privesc după spusele „mele” corect dar abia am o imagine vagă. Logic mi se pare corect.
-Sper din tot sufletul că măcar iluzia că există îngeri să nu mi-o iei.
Râde.
-Noi suntem.
Respir ușurată și mă bucur. Acest noi îl înțeleg deși nu-i nimic clar.

Profit de liniște și mă întind pe pat cu ochii închiși. Doresc o ridicare de vibrație. Corpul este un fel de masă iluzorie cleioasă. Ar trebui o curățenie, mă gândesc. Bolborosește,scoate bulbuci, nu l-mai „văzut„ sub forma asta. Un „blup”!, apoi în mișcare se așează tot și se răsucește spre interior unde formează un fel de bol ca cel alimentar, în plexul solar, de acolo se urcă în inimă. Un foc alb izbucnește, în partea stângă simt înțepături. Nu pot să coordonez ca altădată, totul se întâmplă independent de mine și sub o formă complet nouă.
După 15 minute nu mai am stare. Mă ridic din pat, mai fac ceva prin casă.
Revin și mă așez în lotus cu spatele rezemat de pat.
„Vezi, auzi și înțelegi” spune o voce în timp ce coloana se ridică automat pe verticală, capul se rotește astfel ca vertebrele să culce perfect una pe alta, un suspin adânc reglează respirația.
„AUM…..” ”AUM…”………………………….
Într-un spațiu nici gol nici plin, sunetul se propagă pur și simplu.
Conform obiceiului îmi zic că acum ar trebui de chiară să-mi amintesc.
„Ce vrei să-ți amintești?”
„Păi… cine sunt”
”Ești eu”
”Da, karma, amintiri din trecut, vieți, etc….”
„Nu ai amintiri căci nu ai mai fost ”…
Nu înțeleg cum vine asta. Păi karma, reîncarnări, mi-am amintit în vise și meditații una alta.
Îmi spune că, asta cu reîncarnările sunt gogorițe iar amintirile sunt interferențe pe care le adună corpul la naștere.
„Ești vasul meu și sub forma aceasta ești pentru prima dată”.
„Ce este egoul?”
„O adunătură de falsuri”
„Extratereștrii, există?”
„Sunt alte popoare”
Întreb dacă-i adevărat că au o influență asupra noastră și aflu că eventual într-un procent de 30%. Mai întreb de conspirații de tot felul și mi se răspunde „falsuri”.
Totul este foarte simplu. „Vei vedea”.
„Este ca un joc pe computer?” întreb curioasă.
„Nu”
„Un joc pur și simplu?”
„Nici”
Mă las păgubașă. Mă întreb cum voi putea trăi în lumea asta coordonată de falsuri și mi se răspunde că foarte bine, să nu-mi mai bat capul.
Sunt curioasă totuși de ce m-a creat și întreb bineînțeles. Să curățăm falsuri.
„Când vei deveni mai limpede și te așezi vei ști mai multe”
Este prima dată când mă simt un vas. Am tot bâjbâit în sute de presupuneri, mă simțeam eu, apoi credea că sunt EU și deși sunt EU, conștiința de a fi vas este azi unică și nemaiavută.

Vârfuri +,-

Pentru omul în starea „normală” de conștiință, vârfurile emoționale de mare intensitate pozitivă (bucurie mare, fericire, etc), atrag automat văile foarte adânci ale emoțiilor negative(depresie, supărare, nervi, etc), ca pe o diagramă de ekg.
Omul care începe să înainteze spre o conștiință mai „superioară” – prin curățenie, autoobservare,meditații, etc. – trece prin următoarea situație: vârfurile înalte îmbibate cu energie pură, pe verticală, se întâlnesc cu văile emoționale care se îmbibă cu energiile de joasă vibrație venite din materie, în inimă. Aici are loc procesul de ameliorare unde vibrațiile joase se curăță și se transformă prin intermediul vibrațiilor superioare care și acestea se ameliorează și își pierd în acest proces din vibrațiile prea puternice. Devin pentru corp suportabile.
Acest schimb se face în continuu dealungul coloanei vertebrale.
Cei care trec prin acest proces, indiferent că sunt conștienți de el sau nu, ajung la o perioadă de acalmie unde vârfurile și văile și-au pierdut aproape complet din înălțime și se plimbă foarte aproape de linia orizontală, ei au impresia că au murit. Senzația de gol emoțional care pentru rațiune este greu de suportat și de administrat.
Partea bună este că nu mai putem da înapoi, cei care au ajuns aici sunt obligați să meargă mai departe. Perioada de „gol” durează de la caz la caz o unitate de timp finită, după care persoana își poate controla mai ușor emoțiile și le poate menține conștient la un nivel aproape de zero. E de bine.

Școala de mistere

Cred că școlile de mistere erau făcute să ducă mai departe adevărul, atunci denumite mistere, pentru că omul nu ajunsese suficient de matur să le înțeleagă. Din rândurile participanților la curs se formau personalități de conducere a maselor.
Pentru masele largi s-au făcut povești și basme care îmbrăcau sâmburi de adevăr pentru ca totuși nici acolo să nu fie totul pierdut din memoria colectivă.
Cândva însă poveștile au devenit însele „adevăruri” în memoria colectivă și astfel ne bucurăm azi de o confuzie generală.
Ce s-a întâmplat cu școlile de mistere? Mai știe cineva?