Aliaţi

În visul acela aflu că persoanele rămase fără ego primesc din oficiu doi străjeri: un războinic al luminii la dreapta şi un războinic al întunericului la stânga.

Anunțuri

2018

Un an fatidic pentru continenul american( în special sua). Aşa interpretez visul de săptămâna trecută.
Pe scurt: mă aflam pe o peninsulă legată de uscat printr un drum cu şosea şi cale ferată. Mă plimbam pe faleză printre clădiri. De pe uscat şi de pe mare veneau din dreapta mea trei cicloane negre. Trenurile nu mai circulau, oamenii erau în alertă. Eram relaxată, observând, incercam să fotografiez furtunile.
Când credeam că au trecut, veneau altele. De pilonii podurilor suspendate ale autostrăzii se izbeau autoturisme. Aruncate una peste alta în stive, în interior oameni morţi.
Interpretare: furtunile naturale şi emoţionale se vor ţine lanţ în sua, economia va cunoaşte stagnare, victimele vor ajunge la un număr record.
Înţeleg că este anul în care americanii vor invăţa smerenia.
O pală de vânt va atinge implicit şi europa, cu efecte de periferie.
În europa comerţul stagnează, doar industria grea mai aduce o creştere nesemnificativă la pib.
Pentru românii care au întors cu dispreţ spatele României, scuipând în urmă, am totuşi un fel de sfat- intuiţie: cine îşi permite, poate să deschidă o rezervă de euro în ţară. Pentru orice eventualitate.

Metamorfozã

Şedeam pe trotuar lângã o statuie foarte mare. Eram o fetiţã imbrãcatã cu o rochiţã albã. M am privit de undeva de sus, o vreme. Fetiţa s a ridicat incepând sã pluteascã pânã a ajuns la un metru de sol apoi a început sã se roteascã în jurul propriei axe devenind tot mai mare. In acelaşi timp hainele se desprindeau de ea ca nişte zdrenţe şi dispãreau, apoi au început membrele sã se exfolieze pierzânduşi forma. În urmã a rãmas o siluetã umanã enormã, un abur alb strãlucitor. Rotirea a incetat şi la puţin timp s a spart ca un balon de sãpun.
Pe cer în locul ei a rãmas un dreptunghi lung, albastru cu norişori albi, care emana raze albe distincte ce impreunã formau în jurul dreptunghiului un oval lunguieţ ascuţit la capete.

Procesiune

Închid ochii. Ziua a fost frumoasă și relaxantă. La început era întuneric sub pleoape apoi, din ce în ce mai clar se conturează două ființe umane din umbre și lumini. În spatele lor, mai înalți cu un cap, albi, stau doi îngeri cu aripi uriașe adunate pe lângă corp, mâinile le țin ocrotitoare deasupra creștetelor celor doi oameni.
Mai jos în imagine, două ființe suflă într-un fel de trâmbițe din alamă. Sunt mai reali decât cele patru arătări mai sus explicate. Cu pielea bronzată, unul slab, celălalt mai durduliu, seamănă a hinduși.
Mai jos, din dreapta imaginii se apropie o procesiune. Bărbați și femei îmbrăcați în port popular, poartă fuste țesute cu dungi orizontale late, albastre, negre, roșii, înfășurate pe corp. Bluzele sunt înflorate pe un alb-bej. Pe cap poartă cununi de flori de câmp: cicoare, maci, margarete. Oamenii sunt scunzi și negricioși, dar puternici în construcția corpului, dansează rotindu-se în jurul propriei axe, unii merg cu spatele, țopăind. Elefanții sunt foarte mari, peste corp au așezate pături care arată la fel ca fustele oamenilor. Pe cap au podoabe țesute din fire groase de aur în care sunt prinse rubine, safire, diamante. Animalele sunt liniștite și pășesc domol și elegant în mijlocul alaiului de oameni.
Se aud doar tobele care bat ritmic și care folosesc și de suport muzical pentru dansul participanților la procesiune.
Ascult atentă și îmi dau seama că tobele bat în ritmul inimii mele. Sunt așezată pe stânga corpului. Mă întorc pe spate să verific dacă-i așa. Timpanele îmi bubuie încă în ritmul inimii și a tobelor, din cer se aude ” Acesta este corpul meu care se trezește”, imaginea se destramă și cândva adorm.
A urmat un somn adânc, apoi au început vise neesențiale. Dintr-un vis pe care tocmai îl visam, mi se schimbă perspectiva ca și cum ai trage o cortină. Negru. Devin atentă. În imensitatea neagră un sistem de sfere negre. În centru o sferă mai mare, este înconjurată de alte sfere mai mici, toate negre. Se deosebesc de restul negrului pentru că pe ele sunt desenate cu linii foarte subțiri aurii, meridianele. Sferele se mișcă în rotație în jurul axei proprii și în jurul sferei centrale, fiecare pentru ea în alt sens,sistemul în întregimea lui are însuși o mișcare de rotație față de propria axă.
Urmăresc atentă apoi începe un alt șir de vise neesențiale.

Elefant

Închid ochii. Mă relaxez. Sub pleoape apare un elefant. Nu i prima oară. Sunt mai mulţi, gri, foarte mari, fildeşii sunt de un alb sclipitor. Parcă aş sta în picioare în faţa lor. Unul se oprește în faţa mea, înseamnă că mă vede. Se apropie şi mă tastează cu trompa, apoi pleacă. Ceilalți mă ocolesc. Altul este neliniştit, parcă îl sperie ceva. Unul se lasă atins şi mângâiat.
Mă culc cu faţa în sus iar ei trec peste şi pe lângă mine în mersul lor lejer şi legănat. Apoi adorm.

Funcţii

Aşa ca în visul mai înainte povestit, fiecare organ este un organ cu funcţii anatomice specializate dar şi spaţii ca într o clădire. Când îi bai cu un organ preiau obligaţiile anatomice, celelalte. În cazuri grave probabil că mai greu sau deloc.
Inima atâta timp cât creierul este în ceaţă, preia unele atribuţii ale minţii şi se manifestă prin intuiţii. Odată curăţat capul, inima îşi reia pe deplin funcţiile pentru care a fost prevazutā.
În spaţiul ei, templu ce adăpostește germenul vieţii, păzit de flacăra sacră, funcția de transformator de energii pe verticală şi orizontală. Inima spirituală se află în coşul pieptului, puţin defazată de organul anatomic şi din perspectiva mea arată ca două roţi de căruţă, fără spiţe, dintr un material nobil parcă tapiţat cu diamante, rubine, safire. Când funcţioneazã normal, roțile se învârt în direcţii diferite perpendicular una în alta, concentrice fiind.
Inima planetei arată la fel.

Creier

Sunt undeva pe o ulicioară, camerele acelei clădiri făceau parte din stradă, erau împarţite dar nu aveau ziduri, câteva mobile: o masă, un dulăpior. Visul s-a derulat probabil în urma gândurilor de ieri: oare-i totul ok?, mai ales că în tinerețe m-am lovit zdravăn la cap, apoi zeci de ani de migrene, şi murdăria gândurilor.
O doamnă specialistă îmi luase capul, i-a deschis capacul de sus şi scobârlea cu o lingură în cutia craniului nişte pete mici de grăsime şi câteva firicele negre de pe pereţi. ” În mare totul este bine. Uitã te şi tu.”
Pe o masă, restul capului cu creierul dezvelit. Privesc atentă: nu sunt tumori, nu sunt cheaguri de sânge. Creierul perfect aranjat în cap, gri, cu vasele de sânge corect distribuite.
E bine, îmi spun şi trec la alte vise fără semnificaţie, ceva cu oameni şi sau ca hiene.