Rezumat

Încerc să fac un rezumat al ultimelor zile.
Încep cu vinerea trecută, vis în care aflu că sufletul sa trezit și că se inițializează fuziunea cu spirit și că această fuziune durează.
Vineri corpul era sub tensiune, vibra și tremura.
Sâmbătă, durerile din corp se accentuează. Merg la lucru. Ieșind din casă corpul se simte ca un copil emoționat și temător. Oamenii îl bulversează, are sentimentul de nesiguranță. La lucru ajunsă, sunt confuză și nu reușesc să-mi adun creierii, să mă concentrez. Fac greșeli la casa de marcat, o rog pe o colegă să mă înlocuiască până îmi revin. Mă interiorizez și observ că în cap se derulează ceva. Întreb ce. Se schimbă programele, aflu.
Urmează peste două zile visul cu furtuna și masca. Eram îngrijorată, dar după o analiză mai atentă, aflu că acea „mască” era defapt noua interfață. Mi se explică, că dacă suntem de acord că corpul uman este o mașină biologică performantă, ca să interacționeze cu mediul are nevoie de o interfață. Ca și la un telefon mobil care indiferent cât este de performant pe interior ca să poată comunica are nevoie de display și butoanele de rigoare.
Eram ușurată și am râs toată ziua. Bineînțeles că visul a fost impunător din toate punctele de vedere. Observ în continuare ce se întâmplă și dacă vreți vă povestesc.
Ieri seară înainte să adorm am auzit o melodie, curioasă de unde vine am intrat în cap ca și cum ar fi cel mai natural lucru din lume. Mă aflam într-un fel de locuință, pe un hol îngust. În stânga la capătul holului se afla baia, în față pe stânga era bucătăria și de acolo se auzea vocea femeii care fredona o melodie frumoasă. Nu am fost curioasă să merg mai departe dar aflu că, creierul creează 3d, holograme.
Ideea că totul se întâmplă în cap nu este nouă, am mai auzit-o și de la alții dar este interesant să aflu direct.
„O minte sănătoasă într-un corp sănătos” capătă valențe rotunde.
Aveți grijă de cap și de curățenia minții.

Anunțuri

SF

Prea mult stress și peste tot oameni. Oameni mulți la serviciu, oameni pe stradă, oameni în tren, la cumpărături și mai grav mulți oameni în vise.
Este un motiv pentru care nu mă mai uit la televizor, m-am retras parțial de pe net și mai nou încerc să „șterg tabla” înainte de culcare. Uneori reușește, alteori nu. Mai exersez.
În visul de azi noapte, eram la iarbă verde, lângă un pod-viaduct, într-o rulotă.
La un momentdat rulota a început să vibreze, din ce în ce mai tare și huruia îngrozitor. M-am speriat și am dat să fug afară, am deschis ușa dar un vânt teribil mi-a trântit-o în față. Am apucat să văd că afară se dezlănțuise urgia. Panicată am luat cățelul în brațe și m-am trântit pe podeaua rulotei. Aceasta zgâlțâia în draci, mai apoi acoperișul a zburat și am rămas cu ochii ațintiți la cer unde în depărtare se vedea ceva ca un ciclon negru și am înțeles că pe noi ne ajunge doar marginea.
Apoi norii de furtună s-au schimbat. Negrii, formați din alți nori mai mici negrii cu marginile de un roșu aprins strălucitor, se ridicau în valuri în cer apoi năvăleau peste pământ. Mișcarea îmi amintea de o omidă uriașă privită de jos.
Am urmărit o vreme fascinată de priveliște apoi m-am ridicat în picioare privind în continuare plină de uimire.
De sub nori sau din nori pluteau spre pământ niște obiecte ciudate. Erau ovale, plate, încadrate de patru urechi rotunde aranjate simetric, un fel de plastic transparent verzui, în mijloc au o deschidere ovală. Sunt atât de curioasă că o las pe una să se apropie de mine, se așează pe gură exact cu deschiderea din mijloc, apoi cu o repeziciune fantastică se extinde sub piele în sus spre creștet. Când ajunge la ochi, văd totul roz-liliachiu, miliarde de firicele se ancorează în sinapsele din creier. Panicată smulg masca, cu furie și o arunc. Unul din băieți o are deja pe față, față devenită metalică și rigidă. „Scoate-o! strig din răsputeri.” El spune însă că se simte bine cu ea pe față și de când o are toate dorințele i se împlinesc.
Mă trezesc speriată în timp ce încerc să i-o smulg.

Nuntă în cer

„Se oficiază căsătoria”, aud în timp ce așezată pe pat îmi odihnesc oasele.
„Se inițiază vindecarea. Sufletul s-a trezit. Sufletul s-a trezit. Sufletul s-a trezit.”
Gândul acela blând mă avertizează că v-a prelua corpul și-l va duce pe om spre bucurie, bunăstare, vindecare, libertate.
O umbă ușoară de panică îmi tulbură ochii, apoi inspir adânc și mă las în voia somnului.
Azi, aștept să fiu mai altfel ca ieri și nu-i mare diferența. Deși sunt liniștită, mă dor toate.
„Ai răbdare. Durează. Fuziunea corpului cu sufletul și spiritul durează un pic mai mult.”

Impas

În vis era râul acela lat care ducea apă neagră. Nu departe de mal pe o insulă mică, cât să încapă doi oameni șezând, o insulă curată, gălbuie ce abia se ițea din apă, ședeam eu cu ochii închiși. Oare de câtă vreme stau acolo?
Din nimic se năpustește spre mine o ființă și mă aruncă spre mal. Cădem amândoi într-o apă mică, relativ clară chiar în mal, se vede bolovănișul și câteva alge. Ne ridicăm, amândoi uzi dar curați, eu merg pe pământul uscat, curat și gălbui ca insula, să-mi iau haine uscate. Ființa își merge drumul ei nu înainte să schimbăm telepatic câteva gânduri dragi.

Mă gândeam ieri la biblie și la câte traduceri a suferit, câte copieri și mă întrebam cât de corecte au mai rămas informațiile conținute.
În pat am închis ochii să mă așez la somn. Sub pleoape întuneric, mai am câteva gânduri tot la tema de sus, apoi se face o lumină lăptoasă și ca prin ceață „văd” o ființă pe care o percep uriașă, îmbrăcată într-un veșmânt roșu-brun, așezată parcă pe un tron, în loc de cap are trei triunghiuri de foc. Încerc să focusez dar imaginea dispare.
Îmi amintesc vag că în unele biserici există, dacă nu mă înșel, această imagine reprezentându-l pe Dumnezeu.
Oare de ce triunghiuri, de ce trei și de ce de foc?

Visul s-a conturat undeva pe la începutul somnului.
În fața mea apare chipul unei ființe. Se vedea în întuneric așa cum ai privi pe cerul nopții și distingi ceva. Buzele erau conturate de stele, între ele trasate fin linii subțiri, așa cum desenăm constelații pe hărți. Câteva stele pe obraji, ochii erau conturați de stele, sprâncenele. Când deschidea gura să vorbească se forma un curent ce forma spirale la inspirație și expirație.
-Privește-mă! mi-a poruncit. Privește-mă bine și mă ține minte.
Am privit-o îndelung apoi mi-am îndreptat atenția la sol. Era acoperit cu zăpadă albă și fină. Cu gândul i-am scris numele în zăpadă, ca să-l țin minte. Dar nu-l mai știu: Soluz, Solaz?

Am adormit în dangănul clopotelor bisericii evanghelice, situată la 50m în linie dreaptă de căsuța din orașul de pe munți și văi, cu nume de libertate și străduța cu nume verde.
Ferestrele sunt deschise larg să intre răcoarea nopții, afară este o liniște binecuvântată iar eu parcă sunt în mijlocul clopotului ce bate ora 11 noaptea. Pe lângă dăngănitul melodios percep vibrația clopotului și-mi dau seama că urechile m-au atras direct în mijlocul acestuia. Pe obraz, vibrația metalului lovit, masează și mângâie în egală măsură.
Visele, deși am încercat să șterg tabla zilei ce trecea, așa cum m-a sfătuit JE, au fost pline de oameni și chestii obositoare. Cu ocazia asta observ că mintea străină se străduiește din răsputeri să manipuleze vise. Aveam obiceiul să le dau o importanță mai mare, viselor, să caut informații, premoniții, clarificări. Astfel că acum, conștientă de manipulare, am învățat să le sortez.
Dimineața înainte de trezire a fost totuși interesant. Pe un fond albastru-violet, foarte închis astfel că se vedea mai mult negru cu irizări de culoare, primesc un mesaj scris cu litere groase și albe, un zâmbilici supărat inclusiv. Nu știu sigur de la cine l-am primit dar pot să spun că l-am citit și am înțeles esența.
Apoi, fondul s-a schimbat, într-unul alb care conținea o informație verbală. Cineva mă ruga să-i dau adresa că dorește să vină să vadă măcar casa.
M-am trezit, am revizuit cele două informații de ultimă oră, apoi mi-am îndreptat atenția spre cele de bucătărie.
Sună telefonul. Doamna A, o cunoștință din România este în vizită la o prietenă din Waiblingen și mă roagă să-i dau adresa. Ar dori să ne viziteze să ne vadă în noua locuință.