Complex

Cândva în vara anului trecut, spirit a fuzionat cu corpul. După ce m am trezit din meditaţie, m am bucurat ușurată. Durează. Mi s a spus. Oboseală crâncenă. În corp se fac transformări. Cam prin septembrie aflu că s a trezit sufletul. Mare bucurie mai ales că nu stiam exact ce i acesta şi nici că doarme şi ne visează. Bucuria s a transformat în îngrijorare. Nu ştiam de ce corpul este aşa de aproape să dea zilnic ortul popii. Se pare că acesta când se trezeşte şi vede prin simţurile corpului în ce lume este, îl apucă groaza. Plânge des şi vrea să plece acasă. Intervenţia spiritului cu o dojană blândã îl convinge să rămână şi să îngrijească corpul. Aici corpul are obligaţia să intenţioneze conştient rămânerea în plan. Peste alte câteva luni aflu că şi corpul se trezeşte. Să văd ce mă aşteaptă. Deocamdată mă simt ca în plin burn out.
Toate trezirile şi fuziunile astea mi le am imaginat mai uşoare când de fapt nu aveam ce să mi imaginez ceva cãci prin ce nu ai mai trecut sau invăţat nu ţi poţi imagina nimic.

Anunțuri

Lumi

În toiul nopții am ”căzut” cu conștiința în cap ca un bolovan. Eram într-o claritate întunecată. M-am trezit brusc fără să deschid ochii. Am fost supărată că ziua liberă de ieri nu mi-am petrecut-o meditând mai mult. Apoi am râs și mi-am căutat egoul să văd ce face, cum arată. Îl iubeam cu bunătate. M-am trezit deabinelea, am deschis ochii și m-am dus la baie.
Revin pe pat și închid ochii. Sunt foarte surprinsă că am imediat imagini. Nu am mai avut de mult timp imagini sub pleoape.
Este întuneric. Parcă sunt într-o mocirlă neagră. Tentacule se mișcă în jurul meu. Prima intenție este să mă sperii, să mă simt atacată. Cu un jet de apă din ochi încerc să dau noroiul deoparte să văd cu ce am deaface. Ceva mă face să stau liniștită și să urmăresc în jur. Oricum, mă gândeam, cu dimensiunea întunericului de aici care colcăie de ceva nedefinit nu am cum să mă apăr.
Aștept. Mai departe de mine cea care observ este un petic verde pe care se vede un fel de mogâldeață. Capul parcă ar fi o nucă de cocos lunguiață, acolo unde ar trebui să fie fața are părul ăla aspru ca al nucii de cocos. Corpul este un fel de cârpă ce pare că-i aruncată de un bâț.
Nu înțeleg nimic dar imaginea devine mai clară și îmi pică fisa: sunt în pântecul mamei pământ. Sunt în sol. Râd de sperietura ce am avut-o la început și mă relaxez urmărind ființele care mișună: sunt bacterii și microbi, fiecare cu aspectul lui extraterestru. Antenuțe, ochișori negri minusculi, piciorușe multe, multe. Apoi mai sunt râme, scorpioni minuscului și niște crustacee.
Simt iubire, atâta iubire și știu că este a planetei pentru tot și toate și impliciti pentru mine.
Mă chircesc și mă fac mică-mică în pământul negru și afânat și mă las îmbăiată în iubirea ei.
Închid ochii conștienței din vis și alunec în altă lume. Eterică, sumbră, întunecată. Capete de mort în toate formele mă privesc curioase. Unul, de o culoare albastru petrol are în orbite câte o piatră strălucitoare albastră. Mă privește, spune un banc și râde. Deși nu am înțeles râd și eu. Privesc în jur, alte ființe, unele au înțeles bancul și râd, altele, zdrențe întunecate trec tăcute pe lângă mine: unele vin altele se duc. În față o arătare într-o pelerină neagră cu glugă. Focusez să văd curioasă ce față are. Semăna puțin cu masca din scarry moovie.
Și în această lume simt iubire, o iubire infinită cu bunădispoziție.
Dacă nu mă simt amenințată,mai privesc în jur, mai fac doi pași, apoi adorm liniștitiă.
Am înțeles într-o clipită de ce sunt acolo: cine nu coboară jos-jos de tot, nu poate să urce sus-sus.

Ea, Eru, manwe si melkor – invataturi dupa cat poate fiecare — il separatio

din vremurile de demult.. Şi vor mai afla, la timpul cuvenit, că tot ce fac ei până la urmă tot întru gloria lucrării mele fi-vă. Şi dacă Ilúvatar le-a dăruit oamenilor libertatea, le-a hărăzit şi un popas scurt ca fiinţe vii în lume, de care nu sunt legaţi şi pe care o părăsesc ducându-se nici […]

via Ea, Eru, manwe si melkor – invataturi dupa cat poate fiecare — il separatio

Despre călătoria Creatorului Prim…

Daniel Gaucan- Spirit Liber

P.D.

Omenirea este rezultatul unui experiment. Şi ea a apărut în urma unui proiect, ca de altfel creaţia în plenitudinea ei.
Cu mult timp în urmă, Creatorul Prim şi-a început experimentele creatoare în acest univers cu scopul de a se explora, de a se desfăta şi de a se exprima în sinea sa şi pe sine.
Prin extensia sinelui său, Creatorul Prim a atras în acest univers energiile şi esenţele vieţii, pe care le-a transmis mai departe prelungirilor sinelui său. A binevoit să dea de la el aceste daruri.
Există şi alte universuri, ca şi multe alte modalităţi de a le crea; numai că acesta este deosebit prin faptul că a fost creat ca zonă a liberului arbitru, unde totul este permis.

Creatorul Prim le-a grăit acestor extensii ale sale: „Mergeţi şi zămisliţi şi aduceţi la sânul meu toate aceste zămisliri.” Oare nu era aceasta o misiune cât se poate…

Vezi articol original 2.460 de cuvinte mai mult