Victima

Când apuci victima de păr ca să o salvezi de înnec, ea ori te va strangula și dacă acțiunea este de succes ea va putea declara că ai salvat-o dintr-un interes personal. Și va trebui să declari… care.

Reclame

Demență?

Știu că atunci când mama dădea primele semne de demență, surorile îmi spuneau că le povestește de chestii pe care doar ea le vede. Ele încercau să o lămurească că nu-i nimic acolo unde vede ea ceva.
Azi dimineață am fost cu oma în centru. Ne-am rezolvat treburile și ne- am așezat la umbră pe o bancă așteptând autobuzul.
– Eu nu știu ce-i cu geamurile astea, spune Oma, referinduse la geamurile din camerele ei.
Am văzut-o de câteva zile că le șterge aproape zilnic.
– Da ce-i baiu cu ele? Nu se curăță bine?
– Noaptea apare pe geamul din dormitor, imagini.
Ascut urechile și devin foarte atentă.
– Ce vezi?
Apare o floare care rămâne așa până dimineața. Îi întunecată. Apar animale. O pisică vine la geam și stă acolo o vreme. Ea deschide geamul dar imaginile dispar. Apoi iar apar dacă îl închide. Cândva se satură de privit și adoarme.
O întreb dacă apar și imagini urâte care îi fac teamă.
Neagă. Nu apare nimic rău.
Nu o contrazic și îi spun că probabil creierul ei uită multe lucruri învățate dar face imagini noi. Spre surprinderea mea, pare că înțelege exact ce îi spun.
Sper că am acționat corect și va avea curajul să îmi spună dacă se confruntă cu momente speciale.

Pete

Era aproape de ora închiderii. Șefa vine la casă cu caseta de monetar.
La mine în cap a fost clar, ea preia casa.
Între timp ajunsese la casă o clientă cu însoțitoarea.
Toate s-au întâmplat simultan.
În prima fază le-am perceput pe toate ca reale. Când interesul meu a devenit nul, adică am considerat că este rezolvat, clienta și însoțitoarea au devenit niște pete colorate, întunecate.
Șefa se uita la mine consternată la fel ca și clienta.
– No, ce-i baiu? întreb.
-Frau Balș, … clienta.
– Am fost convinsă că preluați dvs casă, am răspuns liniștită, apoi m-am întors zâmbind spre rezolvarea dnei cu pantoful. Petele s-au materializat în ochi dar au rămas cumva totuși doar niște umbre mai concrete.

Limite

Abia acum comparând, îmi dau seama că înainte simțeam corpul. Adică îl percepeam ca pe un obiect care are limite undeva în exterior. Adică eu prin identificarea cu corpul, sunt de aici până aici. Prin ceva ca un sonar primeam prin reflexie din afară o imagine destul de clară a cum, cine, ce sunt.
În meditații am sesizat prima dată lipsa formei. Alunecând în neant, încercam să îmi percep degetele, să îmi amintesc câte sunt. Le atingeam unul de altul, numărând. Deobicei îmi ieșeau la numărătoare, 6.
Mergând la cumpăraturi zilele astea am observat diferența: sonarul nu mai funcționează, nu mai percep corpul ca fiind ceva extra.
Durerile le percep ca pe niște pete pe o suprafață.

Exerciții

În fiecare zi sunt pusă în situații unde pot să fac uz de omul nou.
Uneori am impresia că se prăbușe cerul, herghelii de draci dau năvală.
Se repetă situații asemănatoare sau chiar identice cu unele din trecut și din care am ieșit șifonată și fără pene.
Acum însă mă prind în vâltoare din obiceiul trecutului dar mult mai scurt, apoi nu mai ascult gândurile care spun că ” futui o fi nasol”, nici pe alea care spun că s-ar putea să iasă nașpa și nici pe cele care spun că va fi bine.
Mă las să cad lin pe fundul oceanului pâna talazurile au amuțit. Mă retrag în liniște până recunosc adevăratul model al țesaturii situației.
Nu fac nimic, nu zic nimic până nu simt în mine acea energie specifică din care știu că pot acționa spre binele general.
Începe să dea roade. Exercițiul face maistru.

Pe dinăuntru plutesc în acel ceva care nu este nici nimic dar nici ceva, nici infinit dar nici limitat.
Pe dinafară sunt dezlânată și dezordonată cu tendințe de a face nimic.
Aș avea o grămadă de muncit în casă și la servici la care mai am de lucrat preavizul.
Nu sunt nici bucuroasă nici tristă, gândurile sunt puține și leneșe. Despre viitor știu aproape nimic, adică: totul este bine, va fi bine.
Ieri mă gândeam niște gânduri superficiale, care dacă le analizam clasic puteau fi răutăcioase.
Am întrebat de ce mai am așa ceva?
Păi trezirea nu înseamnă sfințenie.
În funcție de situație folosești măști dar acum nu te mai confunzi cu ele și le pui repede deoparte când nu mai sunt utile.
Pe vremuri erai măștile azi le utilizezi conștient fiind „noi” (adică împreună, întreagă).

Mulțumesc

Orice cuvinte aș folosi pentru a descrie surpriza și recunoștința din inimă, sunt inexpresive.
Cărticica de versuri am primit o cadou în ediție limitată.
Am aflat că la ea s-a lucrat cu viteza Spiritului, cu dragoste și aproape gratis. Cu inimă și bucurie fiecare și a adus aportul.
Dacă mai vine și spune careva că țara sufletului meu este de căcat, îl plesnesc peste gură.
Deschideți ochii să vedeți cât sunteți de frumoși!
20180801_101931